Timpul

Agonie

Tic-tac, Tic-tac, Tic-tac!
,,Ce sunet calm și calculat!"
Tic-tac, Tic-tac, Tic-tac!
,,Și totuși, are atât de multe lucruri de spus"
Tic-tac, Tic-tac, Tic-tac!
,,Nu te îngrijora, va fi destul timp pentru a te asculta"
Tic-tac, Tic-tac, Tic-tac!
,,Și eu voi fi cel care te voi asculta, prietene!"
-Domnule Black, va întrerup?
-Nu aveți idee cât puteți să mă sâcâiți!
-Îmi pare rău domnule, dar sunteți în biroul meu, iar eu sunt psihologul dumneavoastră!
-Nu-mi reamintiți asta, pentru ca știu deja această informație!
-Atunci permiteți-mi sa va întreb ceva: care este factorul care stă la baza obsesiei dumneavoastră, față de ceasuri?
-Îmi pare rău domnule, dar această informație a fost înțeleasă în mod greșit! Nu este vorba despre o obsesie, este vorba despre o viață!
-Atunci fiți cheia mea în descifrarea acestui mister!
-Mi-ar face plăcere să vă fac sa înțelegeți, dar timpul și evenimentele nu-mi surâd! Îmi pare rău, dar eu trebuie să mă retrag! O zi bună sa aveți!
-Domnule Black, nu am terminat cu dumneavoastră!
-Nici nu trebuia!

***************
Domnul Joe Black, nu a fost un simplu om care a trait ca toți ceilalți. Nu, a fost mult decât oricine si-ar fi imaginat! A fost un om remarcabil pentru cei ce-l cunoșteau, iar un nebun pentru restul lumii care nu a crezut în el. Pentru restul, a fost un om cu idealuri imposibile și neclare, greu de înțeles și descifrat, dar uneori acele idealuri imposibile renasc lumea. El a fost unul dintre ei! Pentru al înțelege, trebuie sa ne întoarcem acum treizeci și cinci de ani.

************
-Joe, nu te asteptam atât de devreme acasă, fiule!
-Tată, e o plăcere sa va revăd după atâta timp!
-Și ce a făcut burlacul meu?
-A călătorit! Europa, Lumea nouă, Asia....
-Intradevar, ai fost un mare călător, dar aștept acum alt ceva de la un tânăr de douăzeci de ani!
-Tată, sunt alte lucruri de descoperit în afară de a întemeia o familie!
-Sunt de acord cu tine fiule, dar indiferent de alegerea pe care o vei face, vreau sa mă faci mândru, iar onoarea familiei noastre sa se mențină în timp!
-De ce totul trebuie sa se rezume la onoare, de ce lucrurile trebuie sa fie asa complicate, de ce?
-Pentru ca, asta sta la baza unui adevărat succes în viață, Joe!
-Dar eu nu sunt interesat de bucuriile efemere ale acestei lumi, vreau sa descopăr totul, nu vreau sa mă rezum la o viață normală, vreau ca ciclul vieții mele sa fie diferit!
-Joe, iar visezi cu ochii deschiși?
Tânărul își lăsă capul în jos conștient ca tatăl sau avea dreptate.
Bătrânul Charles Black își aprinse un trabuc și trase cu sete din acesta.
-La asta mă gândeam și eu Joe! Cât timp ti-as acorda, tu vei rămâne mereu pierdut undeva departe, iar asta mă face sa îmi fie rușine de propriu fiu!
Vorbele tatălui îl răniră pe Joe. Era conștient ca tatăl sau îl iubise mai mult pe fratele sau mai mare Felician, dar totuși merita puțină simpatie.
Joe și Felician erau fii unui mare baron, Charles Black. Au avut tot ce si-ar dorit, dar ca deobicei inclusiv în familia lor, a existat problema afecțiunii. Joe a fost fiul mai mic, dar și cel lăsat deoparte. Fratele lui, Felician, a fost cel mai răsfățat și preferat al întregii familii. Adolescența a fost una groaznică pentru Joe. Tatăl lor a insistat sa urmeze cursurile unei facultăți renumite, dar tânărul Joe era plecat alt undeva cu gândul. Obligat forțat a urmat doar doi ani cursurile unei mari facultăți din Londra, iar apoi toate fustrarile pe care le-a acaparat, le-a risipit în călătoriile lui prin toată lumea. Fratele lui a ajuns un om foarte respectat, iar în câteva luni el și logodnica sa urmau sa se căsătorească. Bătrânul Charles își dorea ca și fiul să facă acest pas, dar atitudinea fiului sau mai mic îl dezamăgea considerabil.
-Joe, ce vei face cu viața ta? Tatăl îl privi pătrunzător așteptând un răspuns.
-Oricât timp mi-ar trebui, am sa-ti demonstrez ca fiul tău visător poate fi mai presus de un fiu învățat și respectat!
-Prosti Joe! Ascultă-te și apoi vorbește!
-Nu sunt prosti tată!
-Ba sunt! Acum vreau sa te pregătești pentru evenimentul ce va avea loc săptămâna viitoare!
-Despre ce eveniment vorbești?
-Am uitat că un uituc plecăreț ca tine are nevoie de o reîmprospătare a memoriei!
Tânărul lăsă din nou capul în jos rușinat ca nu știa despre ce vorbea tatăl său.
-Vorbeam despre nunta fratelui tău, Joe!
Pe fața acestuia se citea mirarea și confuzia.
-Da ai dreptate tată, aproape uitasem!
-Am observat! Acum vreau sa fi atent la ce spun: ai la dispoziție o singură zi sa-ti găsești o fată pe placul tău, iar dacă nu îndeplinești cerința, eu Charles Black te voi dezmoşteni!
Joe rămase înmărmurit, nu știa ce sa spună, ce sa facă. Vorbele tatălui sau au fost ca și un glonț țintit intr-o parte vitală a corpului.
-Ne-am înțeles?
Tânărul dădu vag din cap.
-Prea bine, nu accept scuze!
Joe rămase singur în camera luxoasă a tatălui său. Privea tapetul Cum strălucea în lumina soarelui, iar mintea lui a luat-o din nou la fugă.
Singurul lucru care se auzea era ticăitul ceasului cu cadran care se află pe perete. Joe privi cu atenție ceasul, iar mintea lui a început sa fabuleze.
,,Dacă aș călătorii în timp? Intr-o altă eră, altă dimensiune, intr-o lume știută doar de mine! Dacă..."
Și totul se oprea doar la un ,,dacă"!