A dream come true (FINALIZATĂ)

28."I will never forgget you, mother"

Nu credeam ca s-e va întâmpla asta...atât de devreme. Mâine este...înmormântarea mamei. Să ma părăsească și ea, după ce tata a făcut-o doar cu câțiva ani în urma. E groaznic tot ce s-a întâmplat, amândoi din vina unor accidente tâmpite, făcute de oameni tâmpiți. Măcar îi mai am pe prietenii mei și pe iubitul meu, Andy.
Chiar acum, iau micul dejun împreună cu el.
-Și...maine e ziua, nu? spune el, trist.
-Da, mi-ar fi plăcut ca ziua aia să vină măcar peste 20 de ani. spun, sorbind din cafea.
-Stai calma, iubito! Te vei descurca, ii ai pe prietenii tai...si pe mine! spune, zambind ușor.
-Asa e..., spun, continuand să mănânc.
-Ok, pai...eu trebuie sa merg la studio, mai bine te-ai duce și tu acasă să te pregătești, doar nu vrei să întârzii la cursuri! spune, mangaindu-mi obrazul și zambindu-mi.
-Da, bine, pa! il pup pe obraz și ies din casa lui, îndreptându-ma spre a mea.
În legătură cu acele cursuri, am decis ca daca tot nu urmez o facultate, să ma apuc totuși ceva pentru a-mi găsii un loc de munca stabil, m-am bazat pe fotografie, pasiunea ce mi-am dezvoltat-o încă din copilărie.
Peste șase ore
Tocmai ce m-am întors de la cursuri și ma trantesc în pat.
-Pfiu, ce obosită sunt, mai trebuia să ma pună să stau în cap ca să fotografiez buchetul ala nenorocit de flori! spun, nervoasă.
De odată imi suna telefonul, când ma uit la apelant ca scrie "Andy", asa ca răspund.
-Iubito, vezi ca vin să te iau la 08:30 a.m.!
-Ok, te voi aștepta! ii spun cu o voce obosită.
-Bine, noapte buna! imi urează, acesta.
-Noapte bună! ii urez și eu și închid.
Nu după mult timp, adorm, îmbrăca și încălțata, cum am fost toată ziua.
A două zii
Tocmai m-am trezit de ceva timp, iar acum sunt în fața dulapului, gândindu-ma cu ce să ma imbrac. Intr-un final ma hotărăsc să imi iau o pereche de blugi negrii, o cămașă de aceeași culoare, pe care o bag în pantaloni și ma încalț cu niste pantofi tot negrii. După ce ma imbrac, o tulesc în baie unde imi fac un machiaj întunecat, ca mai apoi să aud claxonul mașinii lui Andy.
Imi îndes rapid telefonul în buzunarul blugilor și ies pe ușă neuitand să o încui, iar apoi urcand în mașina iubitului meu.
Drumul a fost unul tăcut, ajung mai apoi la biserică. După ce preotul a spus ce avea de spus, au venit rudele rând pe rând să spună discursurile, intr-un final fiind și al meu.
Oftez și incep, privind spre cosgiug:
-Mama, această doamnă, pe care nu o puteai descrie intr-un singur cuvânt. Era muncitoare, iubitoare, blândă...era o femeie adevărata, care...chiar daca avea griji și probleme care o depășeau, tot avea tăria să zâmbească și să nu arate aceste lucruri. Chiar daca ne mai certam sau nu cădeam de acord cu ceva, tot era ea și o iubeam, și încă o fac. Dar un lucru nu trebuie sa uitam, chiar daca trupul ei a murit, sufletul încă este printre noi. Ea, încă trăiește în sufletele noastre și așa va fii mereu. Multumesc! termin de spus, iar apoi ma intorc la locul meu, în tropote de aplauze.
Peste 30 de minute
Suntem în cimitir, chiar acum aruncăm fiecare cu crini albi pe mormântul ei, fiindca acestea erau florile ei preferate.
Intr-un final, o îngroapă. În timpul asta trecandu-mi prin fața ochilor, sute de amintiri cu mama din copilărie.
-Haide, iubito! ma trezește vocea lui Andy din visare.
Il iau pe acesta de mana și ne indreptam spre poartă cimitirului, pentru a pleca acasă. Chiar daca nu prea ai fost alături de mine în ultima vreme, vreau să știi ca:
"Nu te voi uita niciodată, mamă!"

Hey, a sad chapter, I know. But...am zis ca acest capitol să îl dedic înmormântării mamei, personajului principal. Și stiu ca e scurt, dar asa am și vrut să fie. Eh, după cum va.ti obișnuit, capitol nu stiu când mai vedeți, din moment ce peste trei zile începe școală și stiu ca acum ma urâți ca v.am reamintit dar asta e crudul adevăr. Bye!
-Hex