Asteptari neincetate

Visul prea realist

Liceul: locul in care toti ne schimbam , ne maturizam si ne aflam pe noi , descoperim peroana care avem sa fim pentru restul vietii si cunoastem oameni noi , care se trensforma din straini in prieteni intr-o clipita .. prieteni care ne vor ramane alaturi mereu , in clipele bune si rele , sau care ne vor dezamagi mai mult decat orice . Este locul in care distractia se intalneste cu responsabilitatea , responsabilitatea de a devenii adult si de a avea grija de faptele tale , care pot avea urmari seriose . Este locul in care esti vazut in fiecare moment iar orice miscare pe care o faci este stiuta .

Era prima zi de scoala in clasa a 9 a iar eu , ca de obicei , m-am trezit prea tarziu . Alergam prin casa de colo-colo pana sa imi dau seama ca toate lucrurile erau exact asa cum trebuiau sa fie , cred ca eram mai speriata de liceu decat de faptul ca deja intarziasem . Am luat micul-dejun in graba si am fugit pe usa afara , am mers spre statie iar in coltul strazii am vazut autobuzul care se apropia incet de mine , am alergat cat de tare am putut dar , evident , prea incet . Nu mai stiam ce sa fac , trebuia sa fiu la scoala in 20 de minute iar eu eram destul de departe , asa ca m-am gandit sa merg pe jos . Am ajuns fix la timp , eram in fata liceului , rosie in obraji , cu respiratia care se auzea de departe , ritmul inimii ridicat , jacheta cazuta de pe un umar iar ghiozdanul pe celalalt . M-am oprit brusc in fata portii si m-am gandit ca .. un pas mai tebuie sa fac si viata mea se va schimba , ei bine asa s-a si intamplat .. cand am intrat in curtea scolii am simtit ca am cazut intr-o gaura neagra si am aterizat intr-o lume total diferita . Erau foarte multi oameni , copii , adolescenti , care erau fericiti sa se revada sau care abea s-au cunoscut , dintr-o parte se auzeau rasete , din alta parte chicoteli , din alta urlaturi iar din alta susoteli . Te uitai imprejur iar toata lumea avea ceva de facut , toti erau cu clasa lor , toti erau aranjati de parca era

cea mai importanta zi din viata lor ,dar cel mai important , toti erau veseli si plini de viata . Un professor m-a ghidat la clasa mea .. eram atat de emotionata ca nici nu stiu cum am ajuns acolo , m-am trezit dintr-o data in spatele lor iar toti s-au intos , uitandu-se la mine atent din cap pana in picioare , pur si simplu am inghetat iar singurul lucru pe care am indraznit sa-l spun a fost " Ceau! Eu sunt Patrisia ." . Toti au salutat in cor iar dupaia s-au intors , ca si cum nimeni nou nu ar fi venit , ca si cum nu contam pentru nicio persoana , ca si cum cu mine sau fara mine era la fel . Tot ce imi doream era sa vorbesc cu cineva , cu oricine , doar imi doream sa nu fiu singura care sta cuminte si care nu scoate un sunet .. normal ca asta nu s-a intamplat . Ma uitam in stanga , doua personae se uitau la mine si radeau , ma uitam in dreapta , un grup de prieteni strigau " Hei , fata jungle ! " , ma uitam in spate , patru fete aratau cu degetul spre mine si erau amuzate din cauza aspectului meu , ma uitam in fata si vedeam spatele colegilor care se intorceau din cand in cand ca sa spuna lucruri urate despre " fata din spate " . Eram dezorientata si agitata , m-am prins cu mainile ca cap si priveam disperata in toate partile incercand sa gasesc pe cineva , pe oricine cunoscut . Incepeam sa fiu din ce in ce mai ametita iar vederea im era din ce in ce mai slaba , auzeam doar rasete pe fundal , resete care veneau , desingur , din toate partile , de parca nu se mai opreau ... Tot ce am putut sa fac a fost sa cad in genunchi si sa strig cat de tare a putut " Opriti-va ! Va rog .. " iar totul s-a oprit , imi auzeam doar respiratia grabita si ecoul incet al strigatului meu disperat . M-am vazut , din senin , inghitita de un punct negru care se facea din ce in ce mai mare in mintea mea , pluteam in el, mai exact cadeam in gol , zburam printer gandurile si starile mele de atunci , eram in alta lume , am vazut o culoare care se apropia de mine si ... m-am trezit , am sarit din pat , m-am uitat la ceas si ce sa vezi , era ora 5:49 , 7 Septembrie , cu o saptamana inainte de prima zi de liceu , ziua in care se afiseaza tabelul cu clasele . Eram speriata , ridicata in fund , cu plapuma acoperindu-mi doar picioarele si privirea, crispata, tintita asupa micii sunatoare de pe biroul meu , care e cel mai mare cosmar al tuturor oamenilor , ceasul . Am expirat usurata gura de aer , pe care am luat-o in momentul in care m-am trezit brusc , m-am trantit inapoi pe perina si mi-am pus plapuma peste fata . Am stat inca cateva minute cu ochii inchisi sperand sa adorm iarasi , dar , cum ma asteptam , nu am putut . Ma intorceam dintr-o parte in alta , schimbam pozitia plapumei , imi puneam piciorul deasupra ei , prea frig , mi-l trageam dedesubt , prea cald , ma intorceam pe burta , capul mi se afunda in perena si nu mai puteam respira . Am mormait nervoasa " Ahh " , m-am ridicat si mi-am luat papucii de casa in picioare , picioare pe care le-am tarait pana in bucatarie , mi-am facut un bol de cereale si m-am pus linistita la masa sa mananc . Duceam lingura incet la gura , pe care deabea o deschideam de obosita ce eram , lucru care se repeta de cateva ori pana cand am simtit ca nu mai am forta in mana , ochii mi se inchideau din ce in ce mai mult , iar eu faceam acelasi gest cu lingura , totul pana in momentul in care aceasta mi-a cazut pe langa bol , pe masa si pe jos , facand un zgomot foarte mare la atingerea gresiei . M-am trezit repede gandindu-ma numai la parintii mei care probabil s-au trezit si chiar acum sunt in drum spre bucatarie , nici nu am terminat de gandit chestia asta, ca o vad pe mama ca se apropie de bucatarie , cu matura in mana si bigudiurile in cap , stringad la mine :

- Ce ai facut iara la ora asta, Patrisia ?

Tot ce am facut a fost sa ma uit la ea cu o fata care spunea " nu am chef " .

- Du-te la somn si nu mai fa galagie ! imi spune plecand , de parca daca puteam sa fac asta mai eram treaza acum .