Asteptari neincetate

Sfarsitul

                 M-am oprit , eram intr-un fel speriata , cuprinsa de un sentiment necunoscut pana acum , nu mai aveam control asupra corpului meu care tremura din ce in ce mai tare... Privirea imi era tintita spre ochii lui negri , negri ca noaptea , atat de negrii incat simteam ca ma pierd , incet , incet in ei . Simtem ... ceva .. care .. nu poate fi explicat , simteam ca ceva se intampla in stomacul meu ,simteam ca inima se zbatea sa iasa afara iar eu o tineam in loc . Eram rusinata dar nu mai conta , tot ce voiam acum era sa-l privesc neincetat , eram atrasa de misterul care era adanc ascuns in ochii lui . Numai adierea vantului ma mai trezea din transa in care eram prinsa . Voiam sa fug , era cea mai mare dorinta pe care o aveam atunci dar parca nu imi puntem controla corpul . M-am intors , am plecat cu pasi grabiti dorind doar sa scap de acea stare care m-a speriat atat de tare .. Mergeam din ce in ce mai alert iar ritmul inimii mele era din ce in ce mai rapid . M-am oprit brusc , trasa inapoi de o mana puternica care mi-a cuprins incheitura , nu m-am intors din cauza lacrimilor chinuite, tinute in ochii mei , lacrimi care se zbateau sa curga , sa curga pentru a aluga un strop de tristete din sufletul meu . Ma gandeam ca .. nu are rost , e ca si cum ai culege o floare dintr-o campie plina cu multe altele , gandindu-te ca mirosul ei e la fel de puternic ca mirosul campiei .. dar .. nu e . In acelasi timp rusinea a facut stapanire pe corpul meu , pe mintea mea , pe sufletul meu , eram rusinata din cauza motivului din care lacrimile nu se mai opreau , cand ajunsesem eu asa ? si cel mai important... de ce ?

Iar acesta , dragii mei , esti sfarsitul unei povesti , tare dragi mie .. o poveste care m-a prins captiva ani intregi .. o poveste care mereu va exista si se va extinde in inima mea . Sa va explic cum am putut ajunge asa , cum mi-am pierdut cumpatul din cauza lucrului care ne face cei mai fericiti oameni din lume : iubirea .