O indungata durere nu te poate face decat imbecil sau sfant.Pentru nimeni insa nu este o problema fiindca nimeni nu se poate bucura de o paralizare a tuturor simturilor dintr-o prea mare durere.
Nu te temi si nu te bucuri de o astfel de stare deoarece stii ca in ea nu e posibilma o infiorare a destinului .Iti faci din destin o misiune si dintr-o fatalitate un scop.
Atunci te doare gandul ca viata se va opri in tine inainte de a muri cand vei vedea totul atat de clar incat intunericul insusi va straluci pana la orbire .
N-ati simtit cum in voi s-a oprit la un moment dat viata si nu v-a durut niciodata tacerea vietii?
De aceea nu putem vorbi decat de triumfuri si de infrangeri , de castiguri si de pierderi si tot de aceea nu putem trai in lume ci ne zbatem zadarnic intre rai si iad ,intre inaltari si intra prabusiri.
Sa nu merite suferinta o recompensa mai mare, recompensa de a muri?! Atunci vine intrebarea te temi sa nu mori?
