Cursul hoției( Attack on Titan f.f.)

4.Legiunea de Recunoaștere (partea I)

După despărțirea pe care nu o voiam în viața mea, am urcat împreună cu Erwin într-o trăsură, pentru a putea ajunge la legiune.

Afara cerul era destul de luminat, iar păsările au început să cânte din toate direcțiile, unul dintre trilurile lor. Priveam pe fereastra trăsurii cum ieșim din micul oraș și intrăm în pădure. Lumina ce până acum câteva minute ne înconjura, a fost înlocuită de umbra pădurii dese în care ne aflam. Mi-am retras privirea și mi-am lăsat-o să cadă pe podeaua de lemn a trăsurii.

"Focul ce înconjura casa se întețise din ce în ce mai tare. Mă plimbam din stânga în dreapta căutând-o cu privirea pe mama.

-Hinami! Hinami, unde ești?! aud glasul tatălui meu cum se apropia din ce în ce mai mult de locul în care mă aflam.

-Tati! Aici sunt! strig pentru a-l conduce la locul în care mă aflam.

Ridic privirea în sus și-l văd ieșind din fum ţinându-l în brațe pe fratele meu mai mare, care din câte părea dormea. Fără să spun nimic mă apropii de el și mă agat de gâtul său, acesta apăsând mânerul aparatului 3D și în cele din urmă ieșind din mijlocul focului. "

Simt cum o mână este așezată peste a mea. Încep să clipesc de mai multe ori pentru a-mi alunga amintirea, după care-l privesc pe blondul simpatic de mai înainte, cum stă aplecat în fața mea și mă privește.

-Dorești ceva? i-am spus destul de tăios.

-Am ajuns.. spune și iese din trăsură.

"Am ajuns..?" îmi spun în minte, după care mă ridic de pe bancheta pe care stăteam și mă apropii de ușa trăsuri, nu înainte de a-l băga pe Minna în buzunarul pantalonilor pe care-i purtam.

-Unde am ajuns? întreb dându-mă jos.

-In.. nu apucă să termine, deoarece este întrerupt.

-In Legiunea de recunoaștere. spune Erwin foarte serios.

Am început să privesc destul de curioasă în toate direcțiile, arăta destul de bine și era chiar foarte curat pentru un astfel de loc. Fără să vreau am început să mă plimb prin curte, însă din păcate lui Minna nu-i prea plăcea că l-am băgat în buzunar, așa că a început să-și înfigă micile gheruţe în materialul hainelor.

-Minna încetează. șoptesc către acesta și încerc să-l potolesc punând mâna peste el, însă acesta a început mult mai tare să-și înfigă gheruţele.

Nu știam ce să fac, însă în mica plimbare pe care o începusem observ un grajd în apropiere. În doi timpi și trei mișcări ajung acolo și în prima boxă pe care o găsesc intru fără să-mi mai pese dacă mai este cineva acolo. Mă așez în mica grămăjoară de fân ce se afla înăuntru și-l scot pe micuțul nemulțumit din buzunar. Îl așez acolo, după care mă ridic din fân și încep să mă scutur.

-Să stai cuminte acolo. Vin mai încolo după tine. îi șoptesc și doresc să ies din acea boxă, însă dau nas în nas cu o fată mai scundă de înălțime decât mine, cu părul portocaliu și cu ochii maro-gălbui. -Ăă... spun, punându-mi mâna în spatele capului și începând să mă scarpin. -Am verificat boxa... E foarte.. Foarte.. Bine făcută. spun bâlbâindu-mă.

-Hmm? întreabă aceasta ridicând o sprânceană.

-Da, e foarte bine făcută și foarte rezistentă. spun și bat de două ori cu pumnul într-unul dintre pereți boxei, iar un lemn s-a desprins din greșeală. -Asta nu trebuia să se întâmple. spun luând lemnul de pe jos și încercând să-l "lipesc" la loc.

Roșcata începuse să râdă, iar eu mă tot chinuiam să pun acel lemn la loc.

-Stai liniștită, boxele sunt destul de vechi. îmi spune aceasta în cele din urmă, iar eu las lemnul să-mi cadă din mână, după care o privesc cu o față de "nu puteai să-mi spui asta mai înainte?". -Sunt Petra, apropo. spune întinzându-mi mâna.