Cursul hoției( Attack on Titan f.f.)

1.Planul perfect eșuat

Soarele coboară ușor aruncând cu razele sale roși-violet peste întreg pământul. Încetul cu încetul acesta dispare, iar sora sa, Luna, își face prezența pe cerul de un albastru închis.

Stăteam pe un butuc de lemn în fața focului ce trosnea și emana o căldură destul de plăcută. Yoghin mai arunca din când în când câte o buturugă, pentru a nu se stinge, iar eu împreună cu Klein și Otuka ne pregăteam planul perfect pentru mica plimbare a ducelui Yoshimura împreună cu soția lui și fica lor cea mică, Mary. Totul era plănuit perfect, știam ce trebuie să facem în caz că nemernici ăia de cadeți ne prindeau sau dacă dădeam de titani, pot spune că am pregătit cu cea mai mare grijă și cea mai mare atenție acest plan. Acum mai trebuia doar să așteptăm dimineața, pentru a-l pune în aplicare.

M-am ridicat de pe butuc și m-am întins un pic, după care am intrat în micuța căbănuţă unde ne ascundeam de obicei. Am intrat în camera, unde obișnuiam să dorm și m-am băgat în pat pentru a fi odihnită și a avea putere. Băieți mereu mai rămân o oră, două după ce eu plec, dar niciodată nu mi-a păsat ce pun la cale și nici nu mă va interesa vreodată. Vreau să fiu foarte odihnită, nu mă pot lupta când îmi pică ochii de la oboseală, așa că adorm instantaneu cum îmi simt capul afundându-se în perna moale pe care o am. Mâine e ziua cea mare, e ziua furtului perfect, deci totul trebuie să fie perfect.

Dorm destul de liniștită, dar un zgomot ciudat îmi atrage atenția și mă trezește brusc. Mă ridic pe stând pe fund și privesc curioasă în jur. Pentru câteva secunde zgomotul s-a oprit, dar a repornit atunci când am crezut că nu o să se mai audă. Mă ridic din pat luând cuțitul de pe măsuța din cameră și ies din cameră pășind ușor. Merg cât de ușor pot, ca să nu fiu auzită și mă apropi de locul din care zgomotul se auzea destul de puternic, era ușa de la intrare. Din câte se pare, de după aceasta zgomotul era mai puternic. Mă lipesc cu spatele de perete și ridic ușor cuțitul, după care deschid ușa cât de repede pot. Sar afară, pregătindu-mă să lovesc o persoană, dar nu era nimeni. Privesc câteva momente în jur, după care aud un foșnet venind dintr-un tufiș. Mă apropii cu pași mici de tufiș, întind cuțitul și lovesc, dar mă opresc atunci când observ că din tufiș a ieșit un mic iepuraș negru cu o parte din corp pătată cu sânge. Îl iau de jos și îl aduc la piept.

-Micuțule tu ai făcut tot zgomotul ăsta? întreb mica ființa din palmele mele.

Mă uit mai atentă la micuț și descopăr sângele de pe el. Se pare că acesta a lăsat o dâră de sânge din locul din care a venit. Urmez dâră cu precizie ceva timp până când ajung în fața unei căruțe de nobil. Cel care mâna calul era mort, la fel ca și cei care o protejau din spate. Caii au fugit rupând crengile a mai multor copaci și lăsând urme de sânge pe ici colo. Deschid ușa, care s-a rupt fără să o forțez, iar înăuntru descopăr trei cadavre decapitate și mutilate. Din câte se poate părea cei care au murit erau o familie formată din mamă, tată și copil, o fiica mai exact. Cercetez cu privirea înăuntru, iar câteva zgârieturi ies în evidență, acestea și alte câteva tăieturi, ce par a fi de la un aparat 3D. Mă uit mai atent și descopăr cele trei capete sub bancheta pe care erau trupurile fără suflare ale femei și copilului. Las iepurele jos și cu grijă trag de capete. Îmi duc o mână la gură din instinct atunci când descopăr cui îi aparțineau capetele. Erau ale ducelui Yoshimura, a soției sale și a fiicei lor, dar cine să fie atât de psihopat să facă asta? Răspunsul la această întrebare va trebui să-l aflu cât de repede pot, pentru a nu păţi și alți la fel. Iau iepurele înapoi în brațe și dau să ies, dar mă trezesc cu lama unui cuțit lipită de gâtul meu.

-Foarte bună glumă. Acum lasă cuțitul jos, că speri iepurele. spun foarte calmă , dar acesta nu lăsă cuțitul jos, ci îl apăsa mai tare, doar ca să mă sperie. -Yoghin, dacă vrei să rămâi în viață, eu zic să te lași de glume. continui eu, iar lama este luată.