Paper hearts | H.S| [PAUZA]

Capitolul 1 - Styles

Vremea de afara ma oboseste mai tare decat credeam. Vremea din Seattle nu a fost parca niciodata mai urata.

Privesc cum condensul se formeaza pe geamul din fata mea. Usor incep sa imi vad reflexia in geamul curat. Ochii caprui sunt inca somnorosi iar parul blond este ciufulit. Chiar daca jur ca asta nu este zi de mers la facultate, ca am de ales sau nu, trebuie sa merg. Dupa ce las cana mare de cafea pe pervaz, urc scarile si intru in dormitorul micut. Privind din dreptul usii dulapul saracacios, consider ca nu am incaltaminte adecvata pentru vremea ploioasa. Vremea asta imi aduce aminte de Anglia si de ce am plecat de acolo.

Imi scutur capul si arunc amintirea intr-un colt al mintii mele. Apuc un tricou negru simplu si o pereche veche de blugi si ma indrept spre toaleta. Dupa dusul usor revigorant ma imbrac si cobor. Beau ultima gura de cafea si ma indrept spre cuierul din holul ingust. Imi iau o jacheta simpla si imi incalt tenesii inainte de a parasii casa.

Aerul rece ma face sa imi doresc mai mult ca orice bani pentru o masina. Chiar daca drumul spre statie este mai scurt de 5 minute. tot ma simt la fel de compacta si inghetata ca si un cub de gheata. Norocul imi surade macar odata pe ziua de azi si autobuzul apare mai rapid decat ma asteptam.

Urc treptele rapid si ma asez pe unul dintre scaunele de la geam. Imi asez capul pe geam si meditez in liniste la ce e posibil sa se intample astazi. Autobuzul ajunge in statia din fata campsului, as ca sunt nevoita sa cobor.

Intru odata cu un al calup de elevi in sala de curs si ma asez in penultima banca. Nu mai tarziu de cateva minute intra si ceilalti elevi ramasi. Nu aveam pe nimeni cu accent englezesc in clasa asta, inafara de mine. Ochii mi-au luat-o inainte si am inceput sa cercetez sunetul vocii familiare ce se lovea violet in cutia mea craniana

Tentatia de a ma ridica este prea mare dar in momentul cand se opreste in fata mea si ochii sai verzi ii inalnesc pe ai ei totul se orpreste in loc . Chiar daca asi vrea sa il plesnesc sunt complet inghtata in fata lui. Nu este vorba de ura, e mai mult de atat, este un sentiment mult mai puternic. Odata cu miscarea brusca a bratului sau ce ma impinge departe de el sunt complet scoasa din gandurile adaci si pline de ura. Trezita la realitate privesc ochii verzi ce mi-au rupt sufletul in bucati de mult. Prima data in ultimele 8 luni in care dau de acest barbat chipes care mi-a blestemat si binecuvantat in acelasi timp viitorul.

Ochii aia verzi isi izbeau privirea de spatele meu,arzand. Puteam mai mult de atat, puteam mai mult decat a imi refula ura si dispretul fata de acest om. Ma invatatse mai bine.

Adrenalina din corpul meu prelua controlul in moduri mai putin crestine. Clopotelul suna si ma scoate complet din meditatia mea. Parasesc clasa lent, asigurandu-ma ca Harry este in fata mea. Pierd parul cret si intunecat in multime si ies prin intrarea secundara, vis-a-vis de fumoar si imi aprind rapid o tigara.

Durerea din pieptul  meu se ingreuneaza  in momentul in care cad trupul zvelt sprijinit de peretele scolii. Pentru  prima oara in viata, continui sa merg fara puterea de a ma oprii. Trec pe langa el rugamdu-ma sa nu ma observe dar in momentul in care imi asez geanta pe bancuta mica aud pasii lui ce se indreapta spre mine. Mana mare si puternica imi apuca bratul si ma intoarce .Sunt prea aproape de el ... Prea aproape ,nu imi pot controla respiratia atunci cand ma priveste in ochi. Printr-o miscare rapida imi ridica barbia violent si se departeaza.

"Dosan, nu mai ai tupeul sa dai ochii cu mine?" intreaba cu mult orgoliu in glas.

Am ras sarcastic.