O saptamana mai tarziu
Dupa 8 zile nenorocite pot spune ca sunt complet vindecata, fizic, cat si psihic , cu decizii relevante in cap. Ranile nu mai sunt atat de vizibile pe cat erau cu o saptamana inainte , iar vizitele la doctor m-au ajutat sa inteleg ceea ce se intampla defapt cu creierul meu si cu forma de leziune pe care o purtam.
Dupa cele spuse de domnul Jonson , v-a trebuii sa reduc din bautura si stres , cafea si tigari . Dar nu numai asta am realizat in astea 8 zile . Am realizat defapt spusele lui Harry. Zilele au trecut literalmente greu , toate fiind intrecute de a 6 zi in care , din pura curiozitate am intrat in conversatia unor fete, ce vorbeau despre o misterioasa bruneta cu care ar fii fost vazut Styles. Intriga si durerea sufleteasca m-au facut sa il sun pe mitocanul usuratic . Apelul mi-a fost respins , iar eu ajungand la limita nervozitatii .
Acum , mai mult sau mai putin capabila sa merg dinnou la scoala , apuc telefonul mic de pe noptiera si ma dau jos din pat . Optez pentru skinny jeans negrii , o camasa neagra din matase , si pantofi crem din piele intoarsa . Sorb din cafeaua fierbinte inainte sa imi pun cerceii frumosi si sa imi apuc geanta si cardiganul roz pal din cuier .
Rapid , apelez numarul unei agentii de taximetrism ,unde comand un taxi in timp ce verific mapa pentru scoala .
Odata ce automobilul galben ajunge in fata casei modeste, urc in el si dau adresa fixa .
In timpul drumului ce strabate orasul , verific noua revista 'Vogue' , rasfoind atent noua editie de toamna . Cateva articole imi atrag atenteia , dar trec oricum nepasatoare . Atentia imi este captivata de un reportaj despre moda urbana .
"Doamna ... Am ajuns " spune taximetristul timid , distragandu-ma .
Las o bacnota de 5 $ pe bancheta din fata si ma grabesc sa ies, indesand revista si mapa in geanta bluemarin.
Intru o data cu valul de colegi si ma asez in banca obisnuita de la perete. Cateva chicote se aud prin clasa dar refuz sa le dau importanta. Fata roscata din fata mea se intoarce nedumerita , cu un zambet ciudat. Piercingul mic din buza ei stralucea sub lumina zilei ,enervandu-ma la culme.
"Ai auzit ceva de colegul ala nou ?Cica e venit din nu stiu ce scoala pompoasa suedeza ."spune schitand un zambet tamp . "Si cica ar fii bogat si frumos " adauga .
"Crezi ca ma intereseaza " spun sincronizandu-ma cu momentul in care usa se deschide larg , dezvaluind un grup de baietii .
Prin spatele umerilor lati vad o fata bruneta sustinuta de in baiat chipes si inalt. Ochii sai negrii se intorc la baiatul frumos cu ochii verzi ce acum 8 zile imi saruta gura infocat .
Acesta isi retrage mana de le talia fetei inalte, iar fata lui se schimbase brusc. Nu se astepta sa ma vada acum, nu asa. Ma uit direct la fata ce il insotea, in momentul in care aceasta ii cuprinse mana. El se trease din mana ei, facandu-ma sa rad infundat. Ma ridic razand ironic dar mana mea este prinsa de a lui si singurul lucru de care sunt capabila este sa ma intorc si sa il plesnesc atat de tare incat mana ma doare .
Sunt prinsa in jocul sau nenorocit si simt ca nu pot iesii. Toate gandurile si decizile luate in 8 zile au fost spulberate de o secunda .
Incerc sa nu fac pe dramatica si sa ma intorc sa il plesnesc dinnou.
Ies din clasa razand ironic. La ce m-asi fii asteptat ? Era acelasi joc murdar in care eram inhamati inca din Anglia , de cand ma vrajea cu a sa "iubire" .
Parasesc cladirea asigurandu ma ca nu am pe cineva in urma. Ma proptesc de peretele unui bar din jur si sunt prinsa in a ma uita in gol la masina lui stupida. Sa ii ai cauciucurile?
CITEȘTI
Paper hearts | H.S| [PAUZA]
Fanfic"El stie secretele murdare pe care le pastrez, el cunoaste acea parte din mine pe care nici eu nu o cunosc." Dupa 8 luni in care Jessica Dosan s-a confruntat cu cea mai dureroasa etapa din viata ei, destinul ii pune dinnou in fata pe cei doi fosti i...