Nu o sa ma schimb pentru tine [O fata obisnuita VS. o vedeta - continuarea]

Prolog

Prologul partii a doua! Wow.. chiar ca e fascinant! 

-Bine mama!spun in timp ce car ghiozdanul meu impreuna cu alte doua bagaje afara din masina.

Datorita acestui “accident” mi-am imaginat tot. Faptul ca stau cu matusa, Hailey si…. Louis.

Nu l-am mai vazut de mai mult de 2 luni si cred ca asta mi-a afectat putin creierul. Oare de ce? Sunt un copil! Ar trebui sa ma intereseze scoala nu vedetele internationale. Trebuie sa ma gandesc ca o data si o data totul se va duce pe apa sambetei. 

Vedetele internationale si tele nationale se vor casatori cu nu stiu ce vedeta iar oamenii normali vor ramane mereu asa. Vor fi uitati de toti si totul va reveni la normal singurul lucru ramand ..amintirile.

This is the end

Hold your breath and count to ten

Feel the earth move and then

Hear my heart burst again

For this is the end

I've drowned and dreamt this moment

So overdue I owe them

Swept away, I'm stolen

Let the sky fall

When it crumbles

We will stand tall

Face it all together

Let the sky fall

When it crumbles

We will stand tall

Face it all together

At skyfall

That skyfall

Skyfall is where we start

A thousand miles and poles apart

Where worlds collide and days are dark

You may have my number,you can take my name

But you'll never have my heart.

Am lasat castile deoparte si mi-am cufundat capul in poala surorii mele care aproape adormise. Mi-am pus capul bine astfel adormind. M-am trezit din cauza unei frane bruste care m-a facut sa ma dau in fata astfel dand cu , capul de un scaun. Contactul acesta mi-a facut o lovitura micuta la ochi aproape de orbita dar singurul lucru care a ramas prost este ochiul meu umflat. 

Am iesit din masina aruncand punga de gheata de pe ochi si incepand sa ma misc liber. Amortisem de la drumul acesta. Se pare ca drumul de la Madrid spre Barcelona nu e asa de greu. Ce caut la Barcelona? Vacanta baby! Peste 2 zile voi face un an de la accident, de cand m-am trezit mai exact. 

Ma simt foarte ciudat, totul are un deja-vu dar nu imi amintesc ca in acel 'vis" sa fi mers in Barcelona. Si asa e , nu am fost. Cred ca totul se repeta dar cu alt sens. Poate tot acolo voi ajunge? Poate intr-o zi voi cadea iar prada acestui accident, poate voi avea aceeasi imaginatie si imi voi recrea iar toate acele secvente.

Nu, nu mai pot trai asa . Trebuie sa fac ceva, sa imi revin si sa inteleg ca acest lucru nu se poate repeta.

I-am lasat pe parinti sa ne cazeze la acest hotel si am ramas langa masina bagandu-mi castile in urechi ascultand "Skyfall" . Adevarul e ca ascult melodia asta mai mereu, este nr.1 in playlistul meu. I-am vazut venind pe parintii mei putin dejamagiti spre mine iar mama dand rapid negativ din cap cu putin inainte sa ajunga la noi.

-Imi pare rau copii, se pare ca nu putem sa ne cazam aici, spuse mama.

-Da, astia spun ca trebuie sa facem mai intai contact cu ei cu o luna inainte de cazare, pfff nu imi amintesc unde scria asta.spuse tata 

-Tata, scria pe afis! Mare de tot! Si ti-am amintit tot timpul cum ai putut sa uiti?spuse sora mea furioasa

-De ce nu mi-ai amintit si acum o luna atunci, spune tata facand o fata ciudat spre ea.

-Eram in tabara!

-Ma sunai.

-N-aveam minute! Si oricum am pus-o pe Angi sa va anunte...

Toata lumea tace pentru cateva secunde si apoi isi intorc toti privirea spre mine ca in filmele alea comice si ridica din sprancene nervoase de parca ar vrea sa ma manance.

-Dar mai avem o solutie, spune tata zambind spre mama.

-Nu,nu,nu,nu si nu! spune mama rapid dand dezaprobator din cap.

-E singura speranta!

-Nu!

-Ba da..

-Hey mama, bunicii nu locuiau in Barcelona? spun eu reamintindu-mi.

-Nu...? spune mama uitandu-se peste tot.

-Da chiar, sa mergem la ei, spune sora mea incantata de idee.

-Nu este o idee buna! spune mama

-De ce nu? spun eu

A inceput sa ne spuna o poveste de familie mai veche. Se pare ca a avut o cearta cu acestia imediat dupa nasterea lui Dani din cauza ca a nascut prea devreme. E adevarat, trebuie sa nasca mai tarziu iar faptul ca a nascut asa i-a dat multe greutati iar parintii mamei nu au mai ajutat la nimic. 

De atunci nu au mai tinut contactul. Tata tragea de mama sa intre in masina iar mama se bosumfla si nu intra. A luat-o pe sus, stanind o gramada de rasete, apoi toata lumea se uita ciudat la noi. Suntem o familie mai "speciala" ce sa mai.

Am vrut sa mergem spre bunici incercand sa o facem pe mama sa ne spuna adresa. Am reusit sa o convingem apoi am plecat spre acestia. Era ora 8 dimineata ma intreb daca e cineva sculat la ora asta. 

Am ajuns la casa bunicilor care era foarte frumoasa simpla, un gard dragut, se puteau vedea copacii infloriti si un leagan pentru doi. Deasemenea o masina neagra.

Am mers spre gard sunand la poarta .

-Cine e? spune o voce de barbat dupa putin timp

-Eu, spune mama.

A deschisa usa fiind sigura ca bunicul ii va recunoaste vocea.Usa de la casa se deschise lasand un barbat in pijamale scurte cu o cana de cafea in mana sa apara in fata usii. Parul era un maro inchis spre alb si nu era foarte inalt. Barba nu era foarte mare iar ochelarii negrii stateau pe ochii privindu-ne zambind.

-Bine ai venit, Zura! spune bunicul spre mama imbratisand-o strans imediat cum lasa cafeaua jos pe o masa.

-Bine te-am gasit ,tata. spuse mama.

-Intrati!spuse bunicul facandu-ne loc sa intram.

Prolog incheiat :) Sper ca va placut prima parte si sper sa da-ti comment si likes! Vreau pareri lungi va rog :)