În dimineața următoare prințesă își luă la revedere de la părinti, urma sa plece către noua ei familie, una pe care nu o cunoștea, într-o lume noua cu tradiții noi, în care va trebui sa supraviețuiască și să își păstreze convingerile religioase, o luptă pe care o ducea singura, ca un singur soldat împotriva uni armate de mii de soldați, doar ea împotriva tuturor pentru a-și proteja supușii, oare va găsi un aliat sau va trai singura și cu frică că mereu viata ii este in pericol, toate aceste întrebări îi invadau mintea prințesei.
-Copila mea, acum ești singura, trebuie sa trăiești în lumea aia, dacă tu trăiești așa o va face și tara ta, totul depinde de tine, nu lasă pe nimeni sa te schimbe, inima ta de prințesă hindusa sa nu o schimbe nimeni, când iti va fi greu sa știi că Krishna este cu tine mereu, nu te va lăsa niciodată singură, de tine depinde dacă familia noastră va supraviețui peste veacuri sau va dispărea ca un miraj.
-Sunt o prințesă, il slujesc pe zeul Krishna, asta nu voi uita niciodată.
Prințesă își îmbrățișa mama, și se urcă în baldachinul ei, un drum lung pana la palatul Mogul o aștepta, când ajunge haremul o aștepta, mama împăratului o aștepta.
-Bine ai venit prințesă, ele sunt cele 3 consoarte ale împăratului.. Arătându-i spre trei fete tinere, poate prea tinere, nu păreau a fi mai în vârstă de 14 ani.
- Dar tu nu trebuie sa te amesteci cu ele, impartiti același sot, dar nu aveti același statut... Continua mama împăratului.
În mintea tinerei prințesei apăreau deja semne de întrebare, care este motivul pentru care mama împăratului îi oferă o asemenea atenție, își aminti o lecție pe care o învățase de la profesorul care sa ocupat de educația ei, sa nu ai încredere în cei ce te instiga împotriva altora.
Oare asta făcea împărăteasa mama? O instiga împotriva celorlalte consoarte, sau doar o avertiza sa nu se amestece cu ele, ea era o prințesă și ele erau doar fete de rând, alese doar pentru plăcerile împăratului.
Dusă pe gânduri nu observa ca ajunge deja la palatul interior, locul unde împăratul și restul doamnelor din familia imperială locuiau, împărăteasa mama îi arată locul unde locuiește împăratul, locuință lui părea mareata dar lângă m-ai era una la fel de frumoasa și mareata, perdele albe îi atrăgeau atenția prințesei, împărăteasa mama observa acest lucru.
-Acelea sunt camerele împărătesei, dar noi nu avem una, împăratul nu a găsit nici o femeie demnă de pozitia asta, palatul tânjește după o împărăteasa, concubinele și femeile din harem fac ce doresc, eu sunt deja trecuta și nu am putere sa le tin în frâu, palatul are nevoie de o împărăteasa tânără.
-Inima imparatului va decide cine merita aceasta poziție.
îi răspunde politicos prințesă.
Prințesă se instala în camerele ei, când veni seara, ieși sa privească stele, plimbându-se prin curtea palatului vede un tânăr, se apropie de el, el îi zâmbește cald de parca o cunoștea, dar pentru ea era prima dată când îl vedea, parul împletit în zeci de codite, ochii căprui ce străluceau la lumina lunii, fata angelica și creola, o făcea să se apropie mai mult de el, când ajunge lângă el, el rupe tăcerea.
-Ce faceți noaptea prin palat?
-Intr-o tara străină, patul este un loc rece și înfricoșător.
-Atunci de ce ai acceptat sa vii aici?
-Soarta poporului meu depinde de asta.
-Dar viata ta? Nu contează? Fericirea?
-Fericirea este un lux, pe care noi nu îl putem pretinde.
-Asa rece este viata lângă împărat?
-Este bărbatul lângă care voi trai de acum, încă nu l-am văzut, dar știu că sunt legata de el, rece sau calda, mai contează?
-Pentru poporul tău ești în stare să mergi asa departe?
-Nu este nimic ce nu as face pentru poporul meu.
-Regatul tău este norocos ca are o asa prințesă.
-Nu iti dorești să ajungi Mallika Hindustanului?
-Mallika?
-Mallika este denumirea noastră pentru împărăteasa.
-Doar împăratul poate decide cine va fi, Mallika Hindustanului.
-Tu ai putea sa îti faci datoria de împărăteasa?
-Cu ajutorul împăratului și al zeilor da, dar nu vreau, mai bine stau în umbra, sa fiu împărăteasa, mi-aș face prea multi dușmani.
-Ai dreptate.
Prințesă se retrage de frica sa nu fie văzută în prezenta unui bărbat, dar toată noaptea doar la acei ochi și acea voce se gândi.
-Vocea lui îmi părea asa cunoscuta... Oare unde am mai auzit-o?
A doua zi prințesă stătea pe covor, cu capul pe o pernă si se gândea la acel tânăr de seara trecută, oare de unde îi știe vocea? Îl va mai întâlni? Ocupata cu aceste întrebări nu văzu când cineva se așează langa ea... Când întoarce capul rămâne uimita....era....Va urma.
