Love me forever

Capitolul 2: Never say never

Skyler's P. O. V.

Am ramas impietrita cand am auzit intrebarea pusa de baiatul cu ochii ca de smarald. Numai stiam ce sa zic, pur si simplu cuvitele nu imi ieseau din gura, ma simteam ca o stana de piatra, inmarmurita de peivirea lui Harry. Abia cand am simtit o mana pe umarul meu am iesit din transa si am dat ochii cu o pereche de irisi asa de albastri de parca priveai cerul, un par blond si o fata de spiridus care te facea sa te indragostesti imediat. Ei bine acea persoana era Niall, si in spatele lui erau si ceilalti baieti: Liam, Zayn si Louis.

- Hei, tu esti fata de ieri de la bar! Ai cantat super!, imi spune cu o veselie contagioasa.

- Aaa, multumesc! Ma numesc Skyler, raspund usor stanjenita si vad cu coada ochiului cum Harry ma priveste cercetator. Cand dau sa ii raspund lui Harry la intrebare, sunt strigata de Tara.

- Skyler!

- Acum vin, stai asa! raspund rapid si ma scuz fata de baieti si fug spre Tara.

Harry's P. O. V.

Mergeam pe holul scolii, cu ochii in telefon, vorbind cu baietii despre o posibila misiune, cand dintr-o data cineva se izbeste de mine. Am dat peste cei mai frumosi ochi posibili, erau de un albastru cristalin, ca cerul.

- Oh! Scuza-ma, nu te-am vazut! zambeste un pic jenata.

- Nu face nimic! Se mai intampla! zambesc strengareste, iar fata roseste si o privesc cu amuzament.

- Hai Skyler la ore ca intarziem ! Si stii cum e domnul Green! vad o bruneta care o striga pe fata pe care evident o cheama Skyler. Skyler, hmmm, ce nume frumos. Nu Harry, nu te gandi la asa ceva.

- Acum vin! Si inca o data imi pare rau! se scuza ea rusinoasa si se imbujora din nou, apoi o i-a la fuga spre prietena sa,era pur si simplu adorabila.

Sunt smuls din transa de catre Zayn, care imi puse o intrebare.

- Ai inteles? spune el cu o spranceana ridicata si cu un licar de amuzament in ochi.

- Hmm? Ai zis ceva? Scuze nu am fost atent, ii raspund putin distras, iar el incepe sa ranjeasca putin dracesc.

- Te gandeai la ea cumva? a intrebat el, dar presimt ca asta sunase mai mult ca o afirmatie decat ca o intrebare.

- Ce? De ce m-as gandi la ea? Nu, eu nu am facut asta! spun serios si toti incep sa rada in hohote.

- N- normal c- ca nu te g- gan- gandeai la-la ea, spune printre rasete Liam. Nu stiam ce era asa de amuzant, poate radeam si eu...

- Gata cu glumele, stiti despre ce este vorba, in seara asta avem un transport ce vine spre Londra, din cate am inteles de la Mark la 23:30 este la iesire din oras, deci la ora 22:00 ne vedem la depozit.

-Sa nu intarziati! spun serios si plec spre masina. In drum spre casa, ma tot gandesc la acei ochi cristalini, care te fac sa te pierzi cu totul, gata Harry! Ajunge! Nu te mai gandi la ea! Ajuns acasa, dau sa intru in camera mea, pentru a ma schimba de hainele astea, dar dau de scumpa mea mama. O mica avertizare, parintii si sora mea stiu cu ce ma ocup si Mark se cam poate sa fie fratele tatalui meu, deci sunt ingropat pana in gat cu afacerea asta!

- Buna dragul meu! imi spune mama cu un zambet gingas pe fata. Cum a fost prima zi la scoala?

- Buna mama! a fost bine. Nu s-au facut ore, fiind prima zi, stii cum e.

- Nu, nu stiu! Pe vremea mea se faceau ore din prima zi, ce faceti voi acum nu se mai numeste scoala.

- Mamaaa, numai suntem pe vremea lui Pazvanti Chioru! Ce naiba!