The Creature

Capitolul 1

-Îți bati joc de mine, Maya, mormăi Steph în spatele meu.
Mi-am dat ochii peste cap, chiar daca nu ma putea vedea, si am zis:
-Esti sau nu prietena mea?
-Dar asta este prea de tot, spuse ea pe un ton dezgustat.
-O, haide! Ce nu faci tu pentru gardieni?
-Ce nu faci tu pentru Lloyd, mormai Steph pentru ea .
M-am întors 180° spre ea asa repede, incat era mai-mai sa ametesc.
-Asta nu are nimic de a face cu el.
Insa minteam. O stiam si eu, si ea.
Steph clatina din cap dezaprobator, carliontii ei negri scuturandu-se frenetic. Pentru ea, absolut toti baietii erau idioti. Bineinteles ca nu intelegea. Nu se uita niciodata la un baiat, iar eu nu stiu daca asta este din cauza familiei ei sau doar din pricina firii. Zicea mereu ca Lloyd imi distrage atentia si ca ma transforma incet-incet intr-o iubita dubioasa care isi omoara sotul doar ca sa nu il omoare altcineva.
Mie idea asta mi se parea draguta si romantica, pe de-o parte.
-Nu este bine, Maia. Mai stii ce a zis Atena?
Da.
-Nu.
Atenis era conducatoarea Familiei 1. Isi schimbase numele, deoarece era de parere ca fiind conducatoarea familiei I, compusa din indivizi super-inteligenti, ea era regina supra-super-inteligenta, si merita numele zeitatii intelepciunii. Nu ca ar exista creaturi mitologice sau zeii. Dumnezeu, insa, exista, iar demonii si ingerii pe care ii vanam sunt dovada vie.
Steph continua.
-Area dreptate. Trebuie sa asculti.
Bineinteles ca da. Doar este Atena.
Eram intr-un depozit uitat de lume, cu multe cadavre de morti vii adica strigoi. Treaba nostra, a gardieniilor era sa scapam lumea de creaturile umbrei. Din aceata categorie faceau parte strigoii, licantropii, vampirii si nalucile. Tot ce avea colti, gheare, aripi, haine din secolul trecut sau o înalțime de sub un metru era ucis de catre noi. Eram impartiti in functie de familie. Existau 12 familii oficiale de gardieni, iar a treispea era "accidental creata." Bineinteles, eram din Treispe. Partea misto era ca fiecare membru al familiei avea un har separat pe care trebuia sa si-l descopere singur. Partea naspa era ca trebuia sa te "alimentezi" ca sa iti mentii puterea. Harul venea din nastere, iar restul era munca. Urmareste fiintele descrise mai sus, pandeste-le, apoi omoara-le. Fiecare gardian isi stia bine meseria.
Steph era din seria I. Familia I putea manipula oamenii si locuitorii umbrelor, cu simple vorbe. Stiau tot ce trebuia stiut, si erau inteligenti. Forta lor, practic, consta in minte. Fiind prima serie de gardieni, majoritatea erau infumurati si cu nasul pe sus. Mai putin Steph. Ea era prea impiedicata pentru a isi mentine nasul sus mai mult de cinci minute, un lucru destul de bun.
Pentru ca amandoua aveam saisprezece ani, nu puteam sa mergem de capul nostru la vanatoare. Trebuia sa indeplinim sarcinile gardianiilor mai mari. Acestia nu iti puteau pune sa faci ceva anume. Trebuiau sa te convinga sa o faci.
La mine a fost usor sa ma faca sa ascult de gardian. L-au ales pe Lloyd, iar dupa doua luni de cooperare eram deja indragostita lulea de el. Si cum sa nu fii. Era inalt, bine facut, cu voce joasa si par des de culoarea lemnului. Ochii lui erau de un albastru patrunzator si intens. Buze subtiri, rosii si senzuale.
-Il ascuti de parca ti-ar fi in idol, sau ceva de genul acesta, comenta Steph.
-Oh, taci si ajuta-ma, m-am bosumflat eu.
Steph se uita imprejur apoi adulmeca aerul.
-Hai sa dam foc, spuse ea.
Trebuia sa scapam de cadavre, iar asta parea cea mai rapida modalitate asa ca am dar din cap.
Steph se repezi spre haina kaki a unu strigoi si scoase de acolo o sticla de alcool.
-Bingo!țipa ea.
Dupa ce am adunat toate cadavrele intr-o gramada le-am stropit cu alcool, apoi i-am spus cu un aer de superioritate lui Steph:
-Da-te mai incolo.
Isi dadu ochii peste cap, dar ma asculta, cea ce mi se paru destul de istet din partea ei. Fiind din seria treispreze cu primeam doar priviri crucise si remarci sadornice. Aveam puteri mai speciale. Pe langa viteza si putere neobisnuita caracteristica tuturor gardieniilor, am puterea de a sfida legile naturii. Asta nu presupune neaparat formarea unui curcubeu sau zborul printre nori.
Steph se indeparta de gramada de cadavre. In schimb, eu m-am apropriat de gramada-de-ochi-rosi-si-colti, apoi am facut ce stiam cel mai bine.
Am dat foc.
Vedeti voi, puteriile astea sunt destul de misto, insa daca nu stii cum sa le folosesti, este destul de nasol. Acum doi ani, cand puterea mea s-a facut simtita, i-am dat foc parului lui Steph dintr-o simpla disputa. Imi luase CD-ul cu Evanescence, iar eu in disperarea mea de a imi recupera CD-ul i-am aprins un foc in cap. Nu pot spune pur si simplu: "Da-i foc gagicii lui Lloyd", ci puterea de concentrare pe care o exercit eu asupra ei trebuie sa fie destula incat sa dea foc parului. Nu ca Lloyd ar avea o iubita.
Dupa ce am dat foc gramezii, am iesit din depozit impreuna cu Steph. Ea continua:
-De ce nu poti si tu sa pui ochii pe un tip normal? Si sa nu ma mai tarasti prin toate "misiunile" tale.
In acel moment, voiam sa ii dau cu ceva in cap. Steph isi indrepta ochii ei mari caprui spre mine. Avea parul castaniu cret, si 10 centimetrii mai mult ca mine. Eu aveam trasaturi comune. Parul saten deschis lung si ochi caprui deschisi si o inltime de 1,65. Eram prietene de mult timp, de cand parintii mei au murit. Daca parintii gardieni mureau, ceea ce se intampla destul de des, copiii erau dusi la Institut. Cladiri mari din epoca victoriana, foste institutii ale guvernului sau biserici uriase. Treaba faina la institutiile acestea era ca erau ascunse de ochii curiosi ai lumii. Spre exemplu, Institutul in New York era asezat in mijlocul orasului, insa lumea nu il vedea. Treceau pur si simplu pe langa el, fara sa arunce o privire macar. Era vrajit astfel incat orice ochi de muritor nu l-ar fi vazut, iar mintiile lor il socoteau doar un spatiu pe care nu aveau in ruptul capului sa il calce. Misto, nu? Un alt lucru meserias la aceste mari cladiri era ca toate duceau spre Shruikan, marele oras, de altfel singurul, al gardieniilor. Nu eram foarte multi.  Abea daca depaseam numarul 200, insa acela era refugiul nostru, unde putea, fi noi insine.
M-am gandit la intrebarea lui Steph. Adevarul era, ca Lloyd nu ma exploata, sau ceva de genul ăsta. El nu avea habar ca salivez dupa el, ci ca foar suntem niste prieteni. Nu stiu ce m-as fi facut daca ar fi aflat. Inafara de Steph si Lexi, o alta prietena de-a mea, nimeni nu stia despre caderea mea cu tronc.
Pana la urma am decis sa nu ii raspund si ne-am indreptat spre Institut.

..............................................................................................................................................................................................................

Ok. Am scris cartea acum cativa ani, si vreau sa va stiu parerea sincerca despre ea, deoarece, acum cand vreau sa continui mi se pare prosteasca. Sper sa o gasiti interesanta.

Eternity Fox