Cred ca la inceputul povestirii eram suparata pe mama fiindca imi luase telefonul.Ei bine...acum îi multumesc .M-a facut sa simt cu adevarat.Credeam ca toata viata mea era in telefon ,dar acum inteleg ca ma inselasem.In acea carcasa nu aveam prieteni.Foloseam emoticoane pe post de sentimente
Asadar ,am realizat ca adevarata mea viata se afla in su fletul meu.
Poate ca ar trebui sa mai lasam la o parte tastatul si sa SIMTIM cu adevarat iubirea.
Multumesc mama! M-ai ajutat sa simt.Iata-ma cu un prieten adevarat ,care tine la mine si ma iubeste.
Poate ar trebui sa ne ascultam mamele cand ne cearta fiindca o face spre binele nostru
