EL

74 2 0
                                    

Oamenii slabi plang des , pentru orice fleac si nu pun nici un sentiment in acele lacrimi. Oamenii puternici plang rar la necazuri mari si in acele lacrimi isi pun toata durerea si toate necazurile. Asa era si ea . O fata puternica. Nici nu.s mai aducea aminte ultima oara cand a plâns  inainte de moartea parintilor ei . Era o fata zambitoare si vesela mereu. Isi consuma toata energia cantand la pian. Isi exprima sentimentele prin note muzicale. Pianu era viata ei . Cand era vesela, canta melodii zgomotoase, cu note inalte si melodioase. Nu.si mai aducea aminte cand a cantat la pian ultima data. Era ca si cum lipsea o parte din viata ei, ca si cum trupul ei a ramas  fara viata. Fizicul ei era in viata , dar sentimentele ei erau moarte.

Se imbraca ca de obicei in culori inchise ca maro si negru si iese afara sa ia o gura de aer.

Mergea  usor pe strada acoperita de un covor de frunze ruginii si se gandea... Asta facea in ultima vreme.
Deodata zari pe usa unei cladiri un afis..

SCOALA DE PIAN PENTRU PROFESIONISTI

Mai sus era afisat programul
Maine se fac cursuri de la ora 10:00
Se va duce . Poate ca, cantand la pian se va simti mai bine.

A Doua zi Ora 9:56

Intra in cladirea imensa . Nu parea sa fie nimeni.

,, poate afisul era vechi''
Se întoarce  spre usa cand deodata se auzi o muzica usoara.

Era... perfect . Era un cantec frumos pe care nu el cunostea. Aceasta melodie lenta, parca o atragea spre ea.
Se dusese spre locu de unde venea cantecul si ramasese la 3 metri de pian, in intuneric.
Pe scaunul pianului statea asezat un baiat . Avea degete lungi , de pianist care parca mangaiau clapele pianului . Avea niste ochi fascinanti , o combinatir intre auriu si gri care o faceau pe Monique sa se aproprie pentru ai studia. Respiratia lui era regulata . Asta nu ii iesise niciodata lui Monique . Avea un chip rece , ca de statuie. Mangaia clapele usor cu un talent incredibil. Nici macar nu se uita la clape cand canta. Se uita drep inainte , parca pierdut in lumea lui ,ca si cum isi punea toate sentimentele in note . I se parea cunoscut. Arata exact ca... Artata ca ea . Avea aceiasi sclipire in ochi cand canta , transmiteau amandoi aceiasi magie prin note. Singura diferenta era ca ea canta cu un zambet imens pe fata ,iar el priveste in gol cand canta , era in lumea lui. Parca pur si simplu nu era uman. Ea nu fusese atrasa de nici un baiat... Ma rog cel putin pana acum . Baiatul acesta avea ceva care o atragea la el. Parca era hipnotizata de frimusetea baiatului si de cantec. Cantecul era perfect . O melodie lenta si joasa. Parea a fi un cantec de dragoste.
Dintr.o data baiatul termina cantecul . Alerga spre usa si iesi afara. Se uita la ceas . Era ora 12:05 . A stat 2 ore sa.l asculte pe acest baiat necunoscut cantand la pian . Va veni si maine sa.l asculte.

Sing with me Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum