Eram mult mai buna de atat. Nu puteam sa ma comport ca o adolescenta indragostita , nu la cate a trebuit sa indur in Vilan si in Italia. M-am spalat pe fata si mi-am zis metaforic ca trebuie sa ma trezesc. Cu cat mai repede o gaseam pe fica regelui cu atat mai repede o sa ajung in Vilan.
- Bella? Baia nu e doar a ta! Se auzi vicea Mariei iritata din camera.
Am iesit imediat dupa si m-am imbracat penru a merge in liceu.
La ora de latina Misha s-a hotarat sa facem o mica excursie la Biblioteca Orasului ocupand si ora ce urama.
- Biblioteca e de o adevarata valoare fiind construita de pe vremea romanilor , desigur fiind restaurata de nenumarate ori de atunci . Ne va ajuta sa intelegem mai mult gandirea si stilul de viata al celor ce vorbeau latina.
Cum de putea un monument sa dureze sute de ani! Inca un lucru de adaugat pe lista lucrurilor ciudate. Aceleasi usi mari ce nu scartaie de parca varsta nu si-a pus amprenta.
- Aceasta este sotia mea Diana Roseli. Ne-o prezinta profesorul de latina.
Daca beam apa cu siguranta atunci ma inecam. Mama lui Lucas era bibliotecara . Acea femee ce s-a facut ca nu ma vede atunci cand am vrut sa ii cer informatii. M-am uitat la Lucas dar el era neatent. Si atunci mi-a picat fisa, bibliotecara era si ea vrajitoare.
Tot turu am stat sa proceses ce tocmai am pus cap la cap, dar nu eram destul de neatenta ca sa nu observ ca o parte a bibliotecii, o camera mai retrasa , am evitat-o intentionat. Bizar era faptul ca parea a fi cea mai frumoasa incapere deoarece avea coloane de sustinere frumos ornamentate , atat de minunate incat ma ducea cu gandul la palatul din Vilan.
Dupa ce turu s-a terminat am ramas in Biblioteca vrand sa intru in camera aceea.
Doamna Roseli nu era atenta daca a ramas cineva in incinta si nu a trebuit sa ma ascund.
In momentul in care am intrat in camera am inteles de ce pe harta cladirea parea asa de mare. Era o camera gigantica. O usa ce parea de aur mi-a atras atentia cand umblam printre cartile din incapere. Am incercat sa o deschid dar parea blocata.
- Ce naiba! Am soptit cand am vazut inscriptiile de pe usa. Erau diferite simboluri unele la fel ca lantisorul meu altele in forma de semiluna si multe altele.
Atunci am observat. Dimesiunea perfecta. Am sos lantisorul de la gat si la-am fixat in locul acela , spre uimirea mea usa s-a deschis spre niste scari ce coborau spre o incapere inalta ce avea pictat pe tavan diferite ipostaze ale celor patru elemente. Ceva ce te favea sa te gandesti la vrajitorie.
Am studiat cartile si ceea ce parea a fi prezentata ca fiind fictiune dupa cateva pagini rasfoite pareau foarte verosimile pentru mine. Erau carti care descriau ritualuri , legende si chiar sacrificii ce tineau de domeniul vrajitoresc. O carte intitulata "Legenta lui Juliet" mi s-a parut ciudata deoarece semana cu cartea din visul meu. Am luat-o in mana si cand am deschis-o pe prima pagina era lipit un plic. "Pentru Isabele".Se auzira pasi pe scara si nevrand sa fiu observata am bagat plicul in buzunar. Nu stiam daca eu eram aceea Isabele dar trebuia sa il citesc.
Pe scari cobora doamna Roseli.
-Imi cer iertare. Am incercat eu sa ma scuz , dar intr-o fractiune de secunda doamna Roseli se napusti spre mine sarindu-mi la gat. Cu anbele maini inclestate la gatul meu ma intreba:
- Vreau cartea acea cu vraji!
- Ce carte am intrevat cu vocea tremurand de spaima.
- Cartea lui Juliet ! Nu fa pe proasta copila.
- Nu stiu despre ce vorbesti. M-am raztit eu cu lacrimi in ochi. Atunci a scos un cutit si a spus:
- Hai sa mai incercam o data. Unde e cartea?
