Simt cum inima mea se aude batand mai tare fiind ca si cum nu asi mai putea sa inteleg nici gandurile mele. Respir controlat dupa care ma ridic sa imi iau un pahar cu apa.
- Ce ai patit ? ma intreaba tata el fiind deja in bucatarie.
-Nimic , am avut un cosmar si simt ca nu mai pot sa adorm acum, dar cu tine ce e asa devreme ?
- Bella draga eu trebuie sa ma duc sa pregatesc probele novicilor ! Succes azi stiu ca e o zi grea pentru tine , doar ai 17 ani. Dar nu iti face griji te descurci minunat !
- Tata tu nu mai vazut niciodata luptand cum poti sa fi asa sigur? Zic eu razand.
- Deoarece semeni asa de mult cu mama ta Izabelle. Te iubesc ! Pa scumpo trebuie sa plec dar ai grija sa nu intarzi.
- Tata m-am trezit cu doua ore imainte si tu iti faci griji de asata?
- Da ai dreptate , pe curand !
Nu am apucat sa ii raspund ca a si iesit pe usa. Eu am ramas singura in bucataria mica gandindu-ma la visul de aseara. Eram intr-o gradina , strig dupa cineva dar nu era nimeni. La o terasa vad o fata cam de aceeasi varsta cu mine poate putin mai mica care desena un infinit , o intreb ce face dar ea nu raspunde. Ma intorc cu spatele sa plec nefiind dornica de un monolog dar un zgomot ma face sa ma intorc , era fetita care stiga dupa ajutor. Nu patise nimic , ma uit la ea si dispare pe foia de desen aparand un romp ce avea varful de sus in centrul infinitului. Imi duc mainile la lantisorul meu , simboliza acelasi lucru ca desenul . Tata spunea ca lanticul meu era al mamei si mi la dat.
Nu stiu ce e in neregula cu acest vis dar nu e ca un vis normal simt asta , simt ca nu e rodul inconstientului ci a ceva mai important decat pot eu intelege. Acum un an am mai avut un vis de genul asta , era cu o femeie blonda care statea cu spatele. Ii pun man ape umar dar pana sa se intoarca m-am trezit in acelas mod ca azi dimineata. Cand i-am spus tatei a zis ca era de la obosreala deoarece am stat pana tarziu la petrecerea de ziua mea. Nu o sa ii spun de data asta nu ar putea sa inteleaga.
Ma duc in camera mea sa ma imbrac. Cu putin moroc data viitoare cand o sa intru in camera asta o sa am semnul ordinului la incheietura maini. Ies din camera dar inainte sa inchit usa ma uit in spate la locul unde am petrecut cea mai mare parte din cei 17 ani.
- Te iubesc mama ! Vreau sa fiu ca tine ! am zis asta fara sa vreau doar gandind-o.
Am mers vreme de douazeci de minute pana am ajuns de la casa la castelul Vilan. Era inconjurat de o apa la fel de tulbure ca si sentimentele mele. Ma aflam la capul podului incercand sa nu ma gandesc la ce ma asteapta. Mai era ceva timp pana sa inceapa probele asa ca am traversat apa si am ramas in curtea ce se afla dupa zidul de care am trecut. Era o curte mare plina de verdeata , mici tufe de ornament se aflau la mrginile acesteea si in rest intinzandu-se un teren cu iarba tunas milimetric. In secunda urmatoare am stiut ca nu poate fi decat rodul unei vraji a pamantului. Era un effect impresionant , atata perfectiune.
Daca mai visam mult probabil intarziam si nu vroiam sa ii dau satisfactie tatalui. Am intrat in castel care era foarte modern in comparatie cu exteriorul medieval. La usa ma intampina o tanara vrajitoare care avea rolul de a ne ghida.
- Numele dumneavoastra? Zise ea.
- Isabelle Hart. Am raspuns cu o voce aproape sugrumata.
Cauta intr-un registstru dupa care spuse satisfacuta.
- Eu sunt Amma Swen . Va rog sa ma urmati domnisoara Hart.
