Black » h.s. au (tradusă)

Chapter 5

*haleluiah ik*

Belle;

"Bună!"

I-am oferit un zâmbet mic, observând cum își fâstâcea mâinile pe caiet, în încercarea de-al acoperi. Înainte de-a obține o bună privire la desenul lui, coperta de piele neagră mi-a blocat privirea.

În graba lui de-as acoperi desenul și sa-l pună deoparte, el a lovit cana de cafea, vărsând o parte din lichidul fierbinte pe masa de lemn și pe caiet.

Ochii băiatului au crescut în ușoară groaza, holbandu-se la lichidul negru infiltrandu-se adânc în paginile albe clare, nefăcând nimic prima oară, până ne-a lovit pe amândoi realitatea, repede aducând rola de șervețele pentru a șterge dezastrul.

"Îmi pare rău, îî- nu ar fi trebuit să vin aici, este vina mea!" am murmurat nervoasă, mâna mea retragandu-se cât el mai lua niște șervețele.

El clătină din cap, neuitându-se la mine, încă concentrat pe cafeaua vărsată. Vinovăția m-a lovit, întorcându-mi privirea înspre Zayn, el având un rânjet pe față. Am murmurat un 'ajută-mă', dar el doar da din cap și chicoti.

M-am întors înspre băiatul creț, uitandu-ma la unghiile mele, un obicei oribil dobândit când sunt jenata sau nervoasă.
El terminase de curățat cafeaua vărsată, în cea mai mare parte, aruncând șervețelele în coșul de gunoi de lângă el.

"Îmi pare rău pentru schița ta." mi-am cerut scuze din nou, stând dur în fața lui.

El nu răspunse, dar clătina din cap și făcu un semn ușor înspre scaunul din fața lui, după o ușoară ezitare. Mi-am pus înapoi zâmbetul meu, și am luat un loc în fața lui. (bun ca nu stai în vine, în fața lui.)

L-am privit cum rearanjase cana pe masă, acum fiind departe de caietul lui cu schițe. Purta un tricou cu guler în V ceva mai larg, logo-ul cu Rolling Stones ieșind în evidență prin culorile stridente. Blugii săi mulați și negrii îmi aminteau de blugii de fete pe care îi purtam înainte. Ca să se potrivească cu îmbrăcămintea, cizmele negre mă făceau să chicotesc.

Râsul meu cred ca i-a atras atenția pentru ca si-a întors privirea înspre mine, privirea lui fiind neutră, până un mic zâmbet si-a făcut prezența pe fața sa. Colțurile buzelor sale rozalii s-au ridicat, câteva linii de expresivitate apărând pe față.

Mi-a făcut ușor cu mâna, arătând două inele argintii, pe arătător și mijlociu. I-am retunat zâmbetul, uitandu-ma la masă, simtindu-ma deodată nervoasă.

Niciunul nu a spus nimic, dar nu simțeam tensiune. Era liniștitor, chiar liniștitor. Am stat așa câteva minute, uitandu-ma prin cafenea fără interes. Știam ca Zayn ne urmărește, l-am putut vedea într-un colț, având acel zâmbet enervant pe față.

Băiatul din fața mea si-a curățat ușor gâtul, făcându-mă să mă întorc înspre el. Se juca cu degetele sale, uitandu-se la mine, apoi repede la mâini.

"Um, sunt Harry." a spus încet, vocea lui fiind adâncă.

Si-a masat ceafa jenat, uitandu-se ba la mine, ba în jos.

"Belle." am răspuns cu un zâmbet.

"Poftim?" si-a ridicat o sprânceană, văzând confuzie în privirea lui.

"Numele meu... este Belle." mi-am simțit fața inrosindu-se, uitandu-ma în jos și începând să mă joc cu unghiile.

"Ca prințesa..." a mormăit pentru el. (da mă, frumoasa și bestia, harry).

Mi-am rotit ochii, zâmbind și aprobând. Mi se spune des asta. 'Frumoasa și Bestia' era filmul preferat al surorii mele, datorită mie.

Nu i-am răspuns, doar gandindu-ma la vocea lui joasă. Sincer mă așteptam la acest lucru de la el. Vocea lui era răgușită, ușor tărăgănată și profundă poate.

Nu m-am putut abține a nu mă gândi, ce l-a făcut sa-si găsească glasul acum. El a venit la cafenea luni bune, fără să scoată un cuvânt.

"Tu nu înjuri." a spus dintr-o dată.

M-am uitat la el, nefiind încă obișnuită cu vocea lui, văzând că el se uita la mine. Mi-am ridicat sprâncenele la afirmația lui aleatoare.

"Ce?"

"Cornurile. Când le-ai scăpat, um, nu ai înjurat, și din nou când te-ai ars." a început să se bâlbâie.

"Oh..." am chicotit, primind confuzie de la băiatul din fața mea.

"Ce este amuzant?" a întrebat.

"Nimic, doar ca... nu-mi dau seama uneori." confuzia sa nu a dispărut așa ca am explicat. "Sora mea mai mică, nu pot înjura de față cu ea și presupun ca uneori uit când nu e prin preajmă."

"Ai o soră?" ochii lui Harry s-au mărit la menționarea surorii mele, zâmbetul său crescând.

"Mda, Georgia." am răspuns cu o mică chicoteală.

"Există un stat în America numit Georgia, știi?" (și e și o țară în Asia, știiiiiiiiiii?)

"Dap. Mama mea s-a născut acolo. A numit-o pe sora mea după statul în care s-a născut." am zâmbit, surprinsă de faptul ca știa asta.

Nu foarte multe persoane din Anglia știu statele Americii, mai ales cele mici și necunoscute ca Georgia. A fost drăguț și surprinzător faptul ca Harry știa de el.

Harry aprobă, părând interesat; poate era, dar nu puteam sa-mi dau seama de ce. Nu era o poveste interesantă.

Mama se mută cu bunicii în Anglia, își abandonează cele două fiice și eventual taie orice legătură cu acestea după un an, fără să mai dea un semn de viață.

Dar hei, chiar dacă numele meu vine dintr-un basm, nu înseamnă ca viața mea este la fel.

• • • • •

"Ce desenai pe caiet?"

"Nimic important..."

"Pot să văd?"

"Poate altă dată."

• • • • •

"Ai vrea să îți aduc o ceașcă cu cafea?"

"Sigur, unul din cornuri ar fi bun de asemenea."

"Desigur, e din partea casei. Vreo aromă anume?"

"De orice fel dar cu gust de podea, te rog."

• • • • •

"Cum este sora ta?"

"Nu are o personalitate, momentan."

"Ce vrei să spui?"

"Toți cei șapte ani de viață i-a petrecut încercând să mă imite."

"Pari un bun model... Și unul drăguț la asta."

• • • • •

"Deja este două și jumătate?"

"Din păcate, da."

"Vei veni mâine?"

"Mereu, Belle."

•••

OH MY FLUCKING GOOOODNESS
SI-AU VORBIT
YEEEEY *ultimele dialoguri fiind secvențe*

p.s.: nush când v-a veni al doilea capitol, dar am descoperit un mod de a traduce fără PC =))

următorul capitol, poate, o să vină la 10 de vYEEEEY XD

××