Toată seara am stat şi am privit stelele,gândindu-mă la ce aş putea face. E un monstru. Dacă ar ieşii afară din camera mea, oamenii s-ar speria.
În ochii lor e un monstru, dar în ochii mei e un înger rănit.
Dis-de-dimineață, m-am ridicat din pat, apoi m-am schimbat în nişte haine mai comode. Mi-am prins părul încâlcit într-o coadă dezordonată de cal apoi mi-am luat ochelarii şi m-am pus în pat.
―Ştii? Îți stă foarte bine fără nimic pe tine.. i-am auzit vocea, apoi mi-am ridicat capul din cartea mea fantastică,roşind istant.
―Nu e adevărat. încer să neg, simțindu-i respirația greoaie pe gâtul meu.
―E foarte adevărat. Ai un corp foarte bine format şi lucrat. am respirat mai greoi,simțindu-mă un pic stânjenită.
Mi-am muşcat buza,apoi mi-am întors capul. Ochii mei au făcut contact cu a lui într-o clipă, amândoi având buzele foarte aproape.
Mi-am coborât privirea spre buzele lui vineții, apropiindu-mă de el uşor.
Pentru o secundă chiar am crezut că o să ne sărutăm, dar m-am înşelat.
A râs stânjenit,apoi s-a îndepărtat de mine.
―Eşti un înger,Y/N. Nu poți fii cu un monstru. Mi-a spus cu o voce de regretare,apoi a dispărut într-o secundă.
Doare, de fiecare dată când dispare pur şi simplu. Mereu am vrut să mă îmbrățişeze şi să mă privească cu o sclipire în ochi,aşa cum îl privesc şi eu.
CITEȘTI
▶ like this | l.h
FanfictionL-am privit în ochii,am ştiut că minte. Ochii lui albaştri ca marea s-au transformat în unii închişi şi reci. Buzele lui acum nu mai aveau acea culoare de roz, erau vineții. ―De ce ai încercat să mă schimbi? ―Voaim să fi ca mine. I-am spus şi am î...
