Sunt diferit…o ştiu prea bine,
Nu pot să zbor, dar pot să iubesc.
Însă plânge inima-n mine,
Nu pot zbura şi pe pământ..
Nu sunt că ei..că ceilalţi îngeri
Care au grijă de copii,
Eu mă ocup mereu de frângeri
De inimi..nu de bucurii..
Deosebit..mă numesc unii,
Dar poate alţii mă evita..
Eu însă strâng tristeţea lumii
Şi o ascund chiar sub aripa..
Nu sunt la fel..am aripi negre,
Şi nu pot merge pe pământ..
Pentru că oamenii la stele
Se uită când plâng suferind..
Se uită-n sus şi-mi dau tristeţea
Pe care ei o au în suflet..
Iar eu le răspund cu blândeţea
Şi le aduc pe faţa-un zâmbet..
Strângând tristeţe şi durere
Şi multe lacrimi de iubire,
Aripile mele sunt grele..
Să iubesc este a mea menire..
Cântând aduc şi fericirea
Din ochii care plâng în taină
Şi poate vor găsi iubirea,
Dar îmbrăcată-n altă haină..
Sunt diferit, deosebit..
Nu sunt că ei, dar totuşi eu
Pot să fiu foarte fericit
Când e iubire-n jurul meu..
