Schimband destinul

Capitolul 8

**Emily**

Stateam pe pat si o priveam pe Mia cum face inconjurul camerei de mai bine de jumatate de ora. Inca nu se calmase si continua sa bodogane injuraturi la adresa baietilor. Ma obisnuisem cu tropaitul ei si am ridicat privirea incruntata cand acesta s-a oprit. Era inca in mijlocul camerei in piciore si se uita la mine ranjind.

-Ce ai de gand ?am intrebat ingrijorata.

Daca Mia avea o idee nebubeasca, eu dadeam de bucluc. Nici eu nu imi revenisem din uimere. Nu-mi venea sa cred ca scapasem asa de usor. Fara tipete si certuri , doar cu restrictia de a nu merge la petrecere. Oricum nu eram prea entuziasmata. Tot ce fac de cand m-am mutat e sa merg la petreceri si numai gandul la invatat nu mi-a fost. Insa stiam ca insotita de privirea aia era si o idee ce ne va aduce numai necazuri.

-Ma gandeam sa sunam ajutoare,imi raspunde cu acelasi ranjet intiparit pe fata.

-Nu cred ca ne va fi de folos politia.

- Nu la asta ma refeream, Emily!spune si isi da ochii pe spate. Poate Mark ne va fi de ajutor.chicoteste si da din sprance provocator.

-Nu cred ca e o idee buna. Stii ce parere au baietii despre el si Dylan. Plus ca de unde am putea lua numarul lui ?

- Pai doar ma stii pe mine. Nu sunt genul care tace si asteapta asa ca i-am cerut numarul , iar el a fost mai mult decat incantat sa mi-l dea, raspunde si imi face cu ochiul.

- Mia , tot nu sunt de acord. Nu o face.

Insa nici nu termin bine ce am de zis caci deja o vad aruncata pe pat cu telefonul la ureche. In timp ce ea vorbea mierlos eu faceam semne ca disperata pe langa ea sa se opreasca acum ca sa nu se agraveze si mai tare lucrurile. In potriva incercarilor mele, conversatia telefonica se termina si Mia deja a inceput pregatirile. Si-a luat o rochita neagra mulata , cu doua palme deasupra genunchiului. S-a machiat cu un negru strident si si-a pus cateva bratari si cercei aurii.

-Bun, acum e randul tau,ma anunta atunci cand era gata.

- Nu, Mia eu nu merg. Macar te-ai gandit cum o sa iesi de aici ? Doar nu ai de gand sa ii lasi sa sparga usa.

-Bineinteles ca nu, prostuto , spune in timp ce imi alegea tinuta. O sa iesim pe geam, raspunde zambitoare si buzele mele iau forma unui 'o' de uimire.

-Mia, sper ca glumesti.

- Deloc, raspunde seriosa.Bine, acum imbracarea.

Eram muta de uimire si am facut ceea ce mi-a spus fara opunere. Am imbracat o pereche de blugi si un top alb. Un machiaj cat mai natural si parul lasat liber, ondulat. Cand amandoua eram pregatite, un claxon puternic se auzise de afara.

-Ei sunt, spuse Mia zambitoare.

- Ei ? Intreb cu sprancenele ridicate.

- Mark si Dylan. Doar nu credeai ca Mark poate sa ne prinda pe amandoua, nu ?

-Mia, nu pot sa cred ca tu inca esti de parere sa coboram pe geam.

-Oh, haide! E doar etajul doi , ce se poate intampla ?

-Sa cadem in gol si sa ne rupem coastele poate ? Intreb avand deja imaginea noasta intinse pe jos inconjurate de o balta de sange.

-Emily, ne astepta jos baietii. Nu o sa patim nimic, bine? Doar ai incredere in mine. Uite,cobor eu prima.termina discursul incurajator si imi da drumul la mana.

Se suie pe pervazul geamului, arunca o privire jos si isi da drumul. Mi-am inabusit un stigat si m-am apropiat de geam. Am ajuns in momentul in care Mia tocmai aterizase in bratele lui Mark. Am rasuflat usurata si am inchis strans ochii.