In final...totul era normal. Nimic marcant nu s-a intamplat.
Mama mă aştepta...acasa. Era prea devreme pentru programul ei..ceva sigur se intamplase .
-Mama...mm..ce s-a intamplat?
-Trebuie sa vorbim despre ceva..
-Ok ..e de rau sau..?
-Decizia ramane la latitudinea sa.
-Vai..ma sperii...hai zi odata. Omoara stresul!
-Ma dezamagesti pe zi ce trece ...
-De ce?
-Cresti..
-Pai..mama...nu e normal?
-Cresti gresit.
-Nu inteleg..
-Cresti si devii iesita din comun..stii doar ca guvernul...
-La dracu..cu guvernul tau.
Am izbit usa dupa mine si m-am inchis in camera mea. Singurul lucru care ma mai putea calma era ...Arctic Monkeys.
Dupa cateva ore bune a intrat mama cu o cana de ciocolata calda si bezele. Voiam sa fiu suparata pe ea...dar nu am putut. Am imbratisat-o si ea mi-a sarutat fruntea.
-Deci...mama...ce ai pe suflet?
-Puiule...eu stiu ca tu esti asa...mai nonconformista ..
-Da mami...asa sunt eu. Ce sa fac? Nu ma regasesc printre robotii astia..
-Inteleg..dar guvernul nu prea accepta asta.
-Si prin "nu prea" te referi la pedeasa cu moartea?
-Vad ca nu mai am cum sa te informez mai mult.
-Da mama...dar este ireal ce se intampla
-Puiule..supune-te!
-Imi pare rau , mama..dar nu pot!
-Kisa! Ai sa mori! Or sa te inchida in inchisoarea Co..
-Collati ! Da stiu! Si ce vrei? Vrei sa fiu o marioneta? Un robot?
-Nu Kisa...iti cer sa te conformezi cu situatia!
-Iarta-ma.
Sii..al doilea capitol. Enjoy
