Întâlnirea

81 7 4
                                    

  Este prima zi de şcoală. Nu pot să cred ce repede a trecut vacanţa. Abea am apucat să respir în vacanţa asta aşa scurtă.
- Alessia!
Asta îi mama. M-am grăbit pe scări şi... le-am îmbrăţişat. Fain, ăsta o fost cadou de clasa a noua.
- Da, ce-i?? am spus cu un oftat uşor.
- Nu vezi.Uită-te la ceas! Mi-a spus arătând spre ceasul de pe masă. Era ora 07:50. Chiar aşa din prima zi să întârzii. Am urcat in camera mea grăbită şi m-am îmbrăcat intr-o rochie lejeră până la genunchi, de culoare roşie şi am plecat. Nici măcar nu am apucat să mănânc ceva. Lasă, îmi iau ceva de la magazin.
Pe drum m-am întâlnit cu foarte mulţi colegi. Eram aşa bucuroasă să-i revăd. Ajunsă in clasă mi-am ales un loc în bancă şi mă uitam în jurul meu. Devenise deja plictisitor aşa că m-am gândit să ies pe hol până vine profesoara. Am ieşit din clasă şi am dat să intru în baie, dar când să  dau colţu m-am izbit de cineva. La început nu i-am văzut faţa, doar mână pe care m-io întin-se ca să mă pot ridica. Mă  uitam în jos ca să îmi aranjez rochia, iar atunci când mi-am aţintit privirea spre el m-am blocat complet. Era chiar el. Cel mai frumos tip din şcoală. Numele lui era Jonatan Garssia. Părul lui blond şi mătăsos era.. era aşa perfect, iar ochii lui ca smaraldul erau aşa ameţitori. Mi-am luat telefon de pe jos şi am vrut să plec,dar ma cuprins de mână.
- Scuze, nu am vrut! a spus el cu un zâmbet micuţ câţ să-i descopere canini.
- Nu-i n-nimic, am spus eu bâlbâindu-mă.
Am plecat cu un nod mare în stomac îmi era ruşine, eram toată roşie.
Am făcut roata şcolii si m-am dus pe urmă în clasă. Doamna era acolo, am saluta-to politicos şi m-am aşezat pe locul meu. După terminarea primei zi te şcoală m-am dus în parc cu o prietenă veche de a mea. O cheamă Maya. Are parul şaten şi ochi albastrii. Combinaţia perfectă. Nu ca mine. Am parul castaniu şi ochi căprui. Prea simplă...   În timp ce îi povesteam ce s-a întâmplat pe hol, a apărut şi el în parc. Era cu nişte băieţi din clasa lui.
- Maya... hai să plecăm, am spus aproape în şoaptă. La ieşirea din parc aceeaşi mână a cuprins-o pe a mea. M-am întors şi m-am uitat la el aproape uimită.
- Fugi de mine? ma întrebat el.

Sper că  va plăcut.. şi că  nu sunt prea multe greşeli de ortografie..  :*

Două SufleteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum