Mi-am pus mana pe calorifer si m-am ridicat de pe gresia rece. M-am smucit printre toti prostii ce erau acolo si am fugit pe scări pana am ajuns la parter si apoi am plecat acasa. Eram foarte trista si nu stiam ce sa fac ca sa ma pot inveseli. Imi este rusine sa mai merg la scoala, am ajuns de rasul lumii.
*
Am ajuns acasa, am urcat repede pe scari si am mers in camera mea grabita ca sa nu ma vada mami asa de plansa.
Maya, unde ii Maya cand am nevoie de ea?
Am nevoie de ea sa imi fie alaturi, sa imi dea sfaturi bune si sa ma ia in braţe.
- Soricelu meu mic.. am o veste proasta, mi-a spus mami cu lacrimi in ochi.
Era un bilet. Mi la aşezat pe pat si a plecat speriata.
"Draga Alessia, nu stiu cum sa iti spun sa nu te superi, dar eu sunt acum in Londra.. Imi pare rau ca nu ti-am zis.. Imi era prea frica.. Te Iubesc.
Maya."
Nu pot sa cred ca Maya nu mai ii aici... Viata mea nu mai are rost.
Şcoala ma crede o ciudata, baiatul de care imi place isi bate joc de mine Maya ii la nu stiu câţi kilometri de mine. Pentru ce dracu mai traiesc.
*
E dimineaţă si trebuie sa merg la şcoala sa fiu mascota lor. Inima imi este trista, desi nu are cum. Simt cum toti bolovanii din lume sunt indesati in inima mea. Ma simt singura. A nimanui. Sunt doar eu si cu mine in lumea mea distrusa. Pe holuri toata lumea se râdea de mine, toti ma barfeau..
Nu are nici un sens existenta mea acum. Vreau la Maya.. imi este foarte dor de ea.
*
- Hei, Alessia!? ma strigat o voce cunoscuta, dar nu m-am intors. M-a cuprins de mana si cand l-am văzut era el din nou.. Jonatan cu zambetul lui cuceritor.
- Imi pare asa de rau pentru ce ti sa intamplat.. a spus el privindu-mi ochii goi.
Cam asta a fost tot... imi pare sincer rau pt aceasta întârziere... nu e vina mea... multumesc pt comenturile frumoase. Va iubesc..
