EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani. Din gr. ''ἁμέρα'', ''zi''(caci ce este mai vremelnic decat o zi de vara?),care, prin misterioasele transmutari ale alchimiei limbii, a dat nastere elegantului si suplului ''ephemere'' francez, adus la noi de gentilomi cu mustati baroce si jobene.
Doamna M.G. avusese parte din plin de efemer pana atunci in viata ei. Din motive necunoscute ei, se gandea la unele momente in care fusese atinsa de acest inger palid si trist in timp ce calatorea in vagonul de clasa I al trenului KG654 ce o ducea de la Budapesta la Viena.
Calatorea in interes de serviciu; din nefericire pentru ea, nu a putut admira fastul celor doua foste capitale imperiale, cladit pe truda si sudoarea smulse unor popoare nevinovate, cinstite si cu frica lui Dumnezeu, care au avut ghinionul ca pe parcursul istoriei lor sa se afle sub stapanirea locuitorilor acelor palate orbitoare. Doamna lucra la o mare casa de avocatura multinationala al carui nume nu il vom divulga aici, care isi gasea locul in topul celor mai prietenoase locuri de munca , cu toate ca mai multe persoane ( tineri in general, cu conditie fizica buna) au murit in timp ce lucrau acolo, de ''suprasolicitare nervoasa si fizica''. Intrigant! In orice caz, Doamna noastra lucra acolo ca avocat specializat in drept international privat. Astfel, fisa postului sau includea numeroase deplasari in strainatate. Nu vom da multe detalii referitoare la cazul in care era implicata, pentru a nu (vai!) leza intimitatea partilor, dar putem spune ca includea multe elemente de extraneitate ( un cetatean al unui stat al sud-estului Asiei s-a casatorit cu un cetatean UE, s-au stabilit in Statele Unite si au divortat, etc.). Speta era destuil de complexa pentru ca necesita prezenta fizica a Doamnei la indeplinirea anumitor proceduri.
Poate ca asfintitul soarelui ii transimsese la nivelul nefondabil al subconstientului ideea de efemeritate, de ''nepermanenta'', cum ii spun budistii, imanenta apropriere a sfarsitului oricarui lucru inca din momentul in care acesta a inceput; poate ca prezenta in compartiment a unui domn in varsta i-a adus aminte de propria mortalitate, una dintre multele fatete ale acestui diamant necrutator. Sau poate ca pur si simplu si-a terminat senvisul si a realizat ca toate au un sfarsit; oricum, acum avataruri ale efemeritatii prezente in viata sa ii alergau acum prin fata ochilor, sub forma unor imagini, unor secvente semi-statice.
Un apus de soare insangerat se lasa peste dealurile smaraldine, framantande de viata, lasand in urma un cer plin de nesigurante si nelinisti sclipitoare , alergand peste pamantul bantuit de spaime; in sacralitatea semi-obscura a unei biserici, purtat pe aripi de tamaie, un sicriu anost adaposteste ce a mai ramas dintr-o batranica simpla, contorsionata de munca, dupa ce sufletul ei a parasit-o, pornind intr-o calatorie cu destinatie necunoscuta; scena se repeta, numai ca acum, in rolul batranicii, joaca o femeie mult mai tanara; sticle pline de goliciunea lor se aglomereaza peste ceea ce odata era un birou.; valuri de foc se sparg de tarmurile virgine ale obrajilor unei fetite; momente cenusii, grele ca plumbul, se aglomereaza acum la hotarul memoriei, dar mintea doamnei nu le permite sa treaca, nu le poate permite, nu poate sa le lase sa treaca,oh nu, nu...
Sirul cautarilor este oprit brusc de suieratul trenului. Doamna incearca sa functioneze normal in atmosfera tulburata a perceptiilor sale. Se ridica de pe scaun; isi ia bagajul; isi croieste drum pe culoarul plin de oameni; coboara din vagon; ajunge pe peron.
Noaptea si-a asternut deja patura catifelata, confortabil de intunecata, peste orasul in semi-activitate. murmurul artificial al metropolei ii inunda urechile cu promisiunile abiotice ale pistoanelor, dand un sens motorului.
Mintea ii era imbacsita de reziduurile amintirilor tocmai evocate. Toate miscarile sale se afla sub zodia automatismului, acea fiara ianusiana care este, deobicei, inamicul de moarte al fiintarii, amenintarea cea mai de seama la adresa adevaratei trairi si despre care , din nefericire, vom vorbi si mai tarziu, dar care poate fi uneori pavaza de care are nevoie spiritul pentru a se apara de tumultul exterior cand cel interior il intrece in dezaxare si ranire.
