Îsi dăduse mască jos! Am rămas uimit văzând că e Jeff...da da chiar el. Mike chiar a avut dreptate.
Mă luă de picioare şi mă târî până la o trăsură care era condusă de acea fată ce oferea plăceri care îti aduc moartea. Am ieșit dintr-o curte şi când m-am uitat in spate am văzut un castel mare şi întunecat...
După puțin timp am intrat intr-o pădure în care erau pe marginea drumului numai scheletele unor oameni care au murit probabil cum voi muri si eu.
După cam două ore de mers prin acea pădure Jeff rosti către acea fată:
-Frumoasă această pădure a morții
A mai trecut ceva timp după care am ieșit din pădure şi am ajuns la o cale ferată.
Acestia doi m-au dat jos din trăsură si mai legat de liniile ferate.După ce m-au legat acestia s-au dus înapoi de unde am venit fără a se mai uita în spate.
Stiam,stiam că voi muri strivit de un tren care cântărește câteva tone. Dar ceea ce nu stiam este...CÂND?
Stăteam şi îmi asteptam moartea aducandu-mi aminte de acel vis în care Mike îmi spunea acele lucruri. Mă cuprinse un fior rece şi aproape că nu mai puteam respira.
Vântul toamnei bătea atât de tare încât mai aveam puțin şi inghetam de frig...eram îmbrăcat intr-o pereche de pantaloni scurți, un tricou si aveam în picioare doar niste sosește subțiri.
Mă uitam la soare cum apune şi îmi imaginam ca soarele este viața mea...care va "apune" în curând. Din depărtare se auzea un tren cum se aproprie. Am încercat să îmi fac un rezumat al vieții cât mai repede dar nu puteam deoarece mă gândeam la durerea pe care o voi avea până mă voi stinge. Deoadata vedeam farurile trenului cum se aproprie...
La câțiva pasi de mine se afla un câine slab şi bătrân a carei soartă sigur fusese crudă. Trenul era la aproximativ 100m de mine si cățelul se apropria si el...
Ajuns lângă mine câinele a început să...
