satanic Ψ h. styles au - romanian [18+]

Capitolul 14

Harry statea in celula rece si intunecata din departamentul de politie. El nu stia ce se intampla, si incepea sa innebuneasca. Are nevoie de un avocat? Pentru cine ar trebui sa sune? Ar vrea mama lui sa-l ajute? Cine l-ar ajuta, de fapt. Aceasta a fost intrebarea care-i umbla prin minte. Dar in acest moment, nu conta prea mult pentru Harry daca cineva avea de gand sa-l ajute pentru ca stia ca El il va ajuta. Bineinteles ca o sa-l ajute. El era cel care vorbea cu Harry. El vedea ceva n Harry, ceva ce altii nu vedeau.

Celula era alba cu urme de gri inchis si nimic nu parea prea vesel. Ei veneau cu alimente din cand in cand si-l ascortau la toaleta, dar pe langa asta, el era lasat singur cu gandurile sale.

"Harry, vino aici."O voce din celalalt capat al holului a strigat. El s-a ridicat alene si sa intors cu spatele la usa, asa cum a fost instruit cu cateva ore in urma. Usa imensa s-a deschis si el putea simtii catusele reci strangandu-i incheieturile. El s-a intors si a mers vinovat pe hol.

El si un ofiter au fost in curand asezat in camera de interogatoriu, si au fost aproape gata.

"Vrei ceva Harry?"Ofiterul de politie l-a intrebat. "Un suc, ceva?"

"Sigur."Harry raspunsese si s-a lasat pe spate pe scaun.

"Am de gand sa inregistreze aceasta interogare. Esti constient de asta, nu?"L-a intrebat pe Harry si si-a pus reportofonul pornit pe mijlocul mesei.

"Da."

Ofiterul de politie, Robert, a plasat o cutie de suc in fata lui. Sunetul acidului s-a auzit in toata sala cand Harry a deschis sticla. "Deci, Harry, nu stii de ce esti aici?"

"Ba da."

"De ce?"

"Pentru ca tu si oamenii tai credeti ca eu am ucis-o pe Betsy Jackson si pe Connor Larson,"Harry a vorbit si a luat o inghititura de sifon de struguri.

"Da, exact de asta esti aici. I-ai ucis?"

"Nu, de ce as face-o?"Harry era nelinistit. Vocea sa tremura putin, dar el incerca din rasputeri sa-si pastreze controlul. El trebuia sa fie inteligent, si poate un pic obraznic. La urma urmei, el nu avea nimic de pierdut.

"Nu stiu, am crezut ca tu-mi poti spune asta."

"Dar ce se intampla daca nu pot?"

"O stiai pe Betsy Jackson?"

"Am vazut-o doar de cateva ori, dar n-am vorbit cu ea."

"Ce zici de Connor Larson?"

"Nu."

"Atunci de ce era ADN-ul tau la ambele scene ale crimei?"

S-a simtit ca si cum inima lui Harry ar ptuea sa izbucneasca din piept, in orice moment.

"Nu stiu, tu sa-mi spui."

El avea sa se intoarca in inchisoare cu acei barbati imensi ca niste munti, care probabil, voiau sa-l violeze. El o stia! El avea de gand sa moara acolo, de batranete, in cazul in care prizonierii n-aveau de gand sa-l ucida.

"M-am gandit, de fapt, ca tu-mi vei spune, dar daca vrei sa auzi versiunea mea, a modului in care ADN-ul tau a ajuns acolo, iti pot spune."Robert a vorbit si si-a pus coatele pe masa de otel.

"Da-i drumul."

Robert a deschis gura si cuvintele au zburat- ca si cum el nu se putea opri. "Cred ca ai inceput cu tanara Betsy,atunci ai incercat, pentru a vedea daca-ti place. Si, ai prins o simpatie pentru asta, asa ca te-ai gandit 'de ce nu mi-as incerca norocul si sa-l ucid pe Connor in modul cel mai extrem vazut vreodata.'

"Dar daca ar fi sa fiu complet sincer, cred ca ai vrut atentie. Ai vrut atentie si nu ti-a pasat cum aveai de gand sa o obti. Ai fost egoist si ai facut tot ce ai simtit ca-ti place, nu conta pentru tine, daca oameni stiau ca esti tu sau satanicul tip in hanorac negru.

"Pentru tine, nu conta, care erau victimele tale. Tie nu-ti pasa de aceste doua suflete sarace, de cei doi copii! Copiii! Ei aveau atat de multe de facut, mult mai mult decat ai fi facut tu vreodata. N-ai mila? Ce zici de sentimente, ai inima? Pun pariu ca ai. Oamenii normali nu ar face astfel de lucruri, nu unor copii, nimanui. Familiile copiilor sunt devastate, nu te gandesti la asta? Sau erai prea egoist din nou, stai, nu te gandi, stiu deja raspunsul, "Robert a vorbit si s-a ridicat furios. Era nervos, a impins toate hartiile de pe masa si era destul de sigur ca reactia lui va starni ceva in Harry.

"Cum ai putut sa te atingi de ei? Iti place sa omori copii, asta-i ceva extrem pentru tine, nu? Iti place ca sunt slabi si fragili?"

Harry s-a uitat in jos tot timpul, dar in cele din urma s-a uitat in sus la Robert, inainte de a vorbi.

Un ranjet a fost tencuit pe fata palida.

"Da,"a vorbit. "Da."

A/N: Vă asteptati ca harry sa recunoască?
Eu sincer chiar nu.

Dedicatii chiar vreti? =)))⛲⛲⛲⛲⚓⚓