devilish // liam payne

4

   - Lyd! urlă bruneta din toţi rărunchii. Lasă caietul jos, acum!

   Syd îl privi autoritară, aşteptându-se ca micuţul căţel să lase cuminte caietul jos, eventual să-şi şi ceară scuze. Lyd o privi inocent, lăsându-şi capul într-o parte. Acea privire pe care o abordează când bruneta e nervoasă. Ochi strălucitori şi privire de prost. Câinele o privi câteva secunde cum stă cu mâinile în şold, apoi îi întoarse spatele, dând din coadă fericit în josul scărilor.

   - Lyd, urlă fata. Treci înapoi!

   Syd îşi miji ochii, semn clar că era nervoasă. Alergă pe scări după câine, acesta ascunzându-se sub canapea. Syd se aşeză în genunchi şi se uită sub canapea, vâzănd doi ochi albaştri inocenţi şi nişte colţi ce ţineau strâns un caiet de istorie. Îşi vârâ mâna sub canapea, vorbindu-i linguşitor căţelului. Acesta lătrase zgomotos, iar Syd îşi retrase rapid mâna. Acel micuţ câţel diabolic o muşcase. Se ridică de pe jos, uitându-se la linia sângerie creată de Lyd pe degetul său arătător. Auzi un mic vâjâit sub canapea, ceea ce o făcu să-şi lărgească ochii. Câinele ieşi binedispus de sub canapea, dând voios din coadă. Se aşeză în şezut şi o privi pe Syd. Un miros nu tocmai plăcut îi invadă nările brunetei, făcând-o să-şi ducă mâna la nas.

   - Spune-mi că nu ai făcut ceea ce cred eu că ai făcut, spuse Syd, cu o voce rugătoare.

   Lyd îşi lăsă capul într-o parte.

   - Caietul meu e în suguranţă? întrebă din nou bruneta, aşteptând un răspuns.

   Căţelul se ridică şi se aplecă sub canapea, trăgând de acolo un caiet ud. Mirosul se înteţi, iar Syd se strânse de nas.

   - Lyd! zbieră din toţi rărunchii, vocea sa acaparând întreaga casă. M-am săturat! Gata, te duc la stăpân-tu!

   Fata îl ridică nervoasă pe Lyd de pe jos, ieşind ca o furtună din casă şi trântind uşa în urma ei. Bătu la uşa vecinului său, dar era în zadar. Plină de nervi, se năpusti în casă. Rămase câteva secunde, uitându-se uimită la curăţenia din casa lui Liam, apoi urcă scările. Din baie se auzi vâjâitul apei, iar Syd lăsă căţelul jos. Bătu în uşa băii zgomotos, după câteva secunde apa oprindu-se din curs. Auzi câţiva paşi în cameră, apoi uşa se deschise, înfăţişând un şaten îmbrăcat într-un prosop.

   - Te-aş întreba ce cauţi în casa mea, dar văd că nu prea ai chef de vorbă, spuse Liam, privind faţa îmbufnată a brunetei.

   - Câinele ăla e o creatură diabolică, izbucni Syd. Mi-a distrus telefonul, a urinat pe trei caiete şi să nu mai spun că latră toată noaptea.

   Liam observă cearcănele de la ochii brunetei.

   - Aşa că ţi l-am adus înapoi, concluzionă Syd, arătând spre căţelul ce-i privea inocent.

   Liam zâmbi când zări căţelul şi se lăsă pe vine. Lyd alergă către el şi cei doi începuseră să se joace.

   - Ododod, căţel cuminte, îl alină şatenul. Ai supărat-o pe Syd? Sunt mândru de tine. Te-am învăţat bine.

   Syd îl privi şi mai nervoasă.

   - Îţi baţi joc de mine?! izbucni ea. Tu l-ai dresat să facă toate astea?

   - Trebuie să recunoşti că învaţă repede, replică Liam, ridicându-l în braţe pe Lyd.

   Syd expiră nervoasă, arătând precum o locomotivă ce scoate aburi.

   - Eu nu mai primesc drăcuşorul ăsta în casa mea, spuse ea.

   Liam lăsă jos căţelul şi se apropie de Syd, făcând-o pe fată să se dea în spate. Bruneta dădu cu coloana de perete, iar Liam îşi lipi pieptul gol de al său. Îşi puse mâinile pe perete, de o parte şi de alta a capului brunetei.

   - Ba-l vei primi, spuse el şarmant. Eu l-am dresat să facă toate astea, ca să te enerveze  şi să ajungi la mine cu el.

   - Ce plan tâmpit, pufni Syd.

   Şatenul îşi lipi buzele de ale fetei, începând o luptă pentru dominaţie. O muşcă de buză când rămaseră amândoi fără aer, apoi o sărută din nou. Bruneta îşi duse mâinile în jurul gătului şatenului, iar el o cuprinse de coapse. Îi ridică un picior, lipindu-l de al său. Îşi plimbă degetele de-a lungul piciorului brunetei, oprindu-se la bluză. O ridică, lipindu-şi degetele de pielea fierbinte a lui Syd. În final, înlătură bluza brunetei, lăsând-o într-un sutien dantelat alb. Îşi plimbă buzele pe gâtul său, coborând şi sărutându-i pieptul fetei.

   - Eşti sigură că vrei să continui? murmură el, aplicându-i săruturi fierbinţi pe gât.

   Syd ezită, apoi şopti un răspuns afirmativ. Liam o luă în braţe în stilul miresei şi intră în camera sa, cameră ştiută pe de rost de Syd şi observată de la geamul fetei. O aşeză în pat, legându-şi mai bine prosopul în jurul taliei pentru a nu rămâne fără el. Se aşeză deasupra brunetei, urcând şi coborând cu săruturi pe corpul fetei. Desfăcu nasturele şi fermoarul pantalonilor şi îi înlătură încet de pe corpul lui Syd. Îşi plimbă degetele pe picioarele sale, apoi îşi lipi buzele de a le fetei.

   - Chiar vrei să continui? întrebă din nou şatenul. Nu o fac dacă nu eşti de acord.

   Syd îl sărută pe nas, apoi răspunse, zâmbind:

   - Continuă. Am încredere în tine.

   Pe faţa şatenului se citi o urmă de tristeţe, apoi îşi duse degetele la lenjeria lui Syd şi îşi lipi buzele de ale ei. Pufni, apoi se trase din sărut şi se dădu jos de pe brunetă.

   - Nu pot. Pur şi simplu nu pot, izbucni el.

   Syd se ridică în şezut şi îl privi întrebător. Liam se ridică de pe pat, începând să se plimbe agitat prin cameră.

   - De ce? întrebă nedumerită bruneta.

   Liam se întoarse cu faţa spre ea, Syd observând o mică lacrimă pe obrazul şatenului.

   - Pentru că nu pot. Eşti mult prea inocentă. Mă simt un monstru să te ating, să te sărut. Îmi pare rău pentru tot, nu trebuia să mă bag în viaţa ta, deşi simt că plutesc când te văd. Te iubesc, Syd, dar meriţi pe cineva mai bun decât mine.

   Bruneta îl privi câteva secunde, apoi se ridică şi merse către el. Îşi lipi dosul palmei de obrazul şatenului, şi spuse:

   - Nu vreau pe altcineva. Chiar dacă îmi faci zile amare uneori, nu pot să te ignor. Tipul ăsta dur şi cuceritor nu mă păcăleşte atât de uşor, Liam. Ştiu că înăuntrul tău eşti foarte timid şi sensibil. Şi de asta nu am vrut să te opreşti.

   Făcu o pauză, apoi continuă:

   - Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar te iubesc.