În prima zi de scoala eram foarte trist pentru că nu îmi voi revedea prietenii.Cînd am intrat în clasă,nu cunoșteam aproape pe nimeni,doar cîțiva colegi de grădiniță.După ce m-am asezat în banca şi am făcut cunostintă cu 2 băieți cu are in prezent sunt dusman,am văzuto pe "ea".Eram atît de fericit ca am sa stam împreună 4 ani,ma gîndeam ca vom fi de nedespărțit,însă nu a fost asa.La începu vorbeam foarte des însă mai apoi s-a împrietenit cu alte fete,eu cu alți băieți si astfel vorbeam din ce în ce mai rar.În clasele 2-3 eu incercam sa vorbesc cu "ea",însă "ea" credea ca era cea mai importanta fată de pe terra,şi,desigur la vîrsta noastră credea şi eu credeam chiar toti copiii credeam ca fetele trebuie sa stea intr-o parte si băieții in altă parte.Asa ca nu vroia sa vorbească cu mine.Pe la sfîrșitul clasei a 4-a am inceput sa vorbim iar insa rar.În ultimele zile de scoala vorbeam iarăsi cînd vroiam,eram fericit.Am uitat iar sa vă spun ca din clasa a 2-a a inceput sa îmi placă de "ea".În urmatorul an ea sa mutat in alta scoala si m-am întristat.
