Cap. 3

1 0 0
                                    

De ce??

De ce toti se maturizat iar eu nu.
Ei creșteau.
Eu rămâneam asa.
Lor li se schimba vocea.
Mie nici gand.
Abea la 14 ani am inceput sa cresc sa mi se schimbe vocea. Era alt ceva.
Aveam toți prieteni alaturi de mine.
Mama si cu tata ziceau ca poate am o boală dar nu. Nu era asa. Nu exista nici o boală asa.

Am continuat sa port amuleta.
Credeam ca e o anume te magică si ca de la ea plătesc asta! Dar era o amarată amuleta de plastic.
Era o amintire de la acel joc.
Nu vroiam sa o dau jos.

La 18 ani am dat-o jos.
Atunci mi se părea inutilă.
Ei bine eu tot continuam sa nu cresc cand trebuia. Rămâneam mereu in urma. Nu stiam de ce.

La 23 de ani mi-am gasit prima dragoste adevarata. Mai avusem eu niste iubite dar erau asa de copilărie.
Am terminat facultatea pe la 28 de ani si ea mai avea putin.

Dupa câteva luni mi am facut curaj si am cerut-o in căsătorie.
Avea 25 de ani.
Normal ca a acceptat.
Am facut o nunta simpla cu familia si prietenii.

In luna de mierea am fost in America acolo unde s-a nascut copilul nostru. Am stat acolo pana a terminat ea facultatea.

Copilul nostru avea 3 ani cand am venit înapoi. Era fata o chema Alice.

Dupa o luna doua părinții mei au murit.
Eram foarte trist desi nu stiam de ce.
Doctorii mi-au zis ca ei erau bolnavi de cancer.

Am plâns cand am auzit.
De ce?? De ce nu mi-au zis.
Nu eram supărat pe ei. Eram îngrijorat.
Poate de asta eu nu cresteam la timp. Poate de asta eu par mult mai mic.

Ziua urmatoare m-am dus la doctor sa vad daca chiar am cancer.
Dar nu. Eram perfect sănătos.
Doctorul mi-a zis sa mai vin peste o luna ca sa ma consulte din nou.

Bineinteles ca m-am dus!!!
Eram perfect sănătos. Nu am avut nici o boală la viata mea.

Nu vroiam ca Alice sa pățească ceva.

Vremea trecea iar noi imbatraneam. Eu cel putin imbatraneam greu.

Când Alice a facut 24 de ani s-a căsătorit. A facut la 26 doi copii. Doua fetite gemene.

Când ea a împlinit 30 de ani mama ei a murit.
Eu bine inteles ca nu am murit.

Timpul trecea iar eu nu muream. Am ajuns la o sută de ani cand Alice a murit intr-un accident de masina.
Fetele ei au trăit cu tatăl si au continuat sa vina la mine sa ma vadă.
__________________________________
Hei hei.
Voi încerca sa pun tot azi capitolul 4.
See ya!!!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 03, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Viața fara sfarsitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum