Eu sunt o rebelă?! Eu?! Nimeni nu mă întelege.Nu sunt rebelă ci arăt oameniilor cine sunt eu cu adevarat.Ca nu sunt doar o puştoaică care tace şi înghite mereu.
Elena era doar puţin răsfăţată din cauza parinţiilor.Dar heii,toţi suntem puţin răsfaţaţi,nu?
Buun,ar trebuii sa vi’o prezint pe această Elena nu?
Păăi,I se spune Elli,este vorbareată când este stresată şi când e liniştită nu o poţi face să vorbească deloc.Câteodatâ prietenii ei se intreabă cum poate face asta.Elli are doar 14 ani.Dar,se crede foarte matură.Ceea ce nu este adevărat.Poti fii la 14 ani foarte matur?!
Adica toţi ne gândim la unicoorni sau cum ar fii să zburăăm pe un curcubeu.Zic si eu.
Părinţii au hotărât.Trebuia să meargă obligată la o tabară de recreere.Unde poate îşi va face nişte prieteni care o s’o scoată din “maturitatea” asta şi poate va întelege că încă e un copil.Nu o doamnă care dacă nu se fardează începe şi urlă.
Zis şi făcut.Cristna(mama Elenei) nu prea vroia să’i zică această veste dar mâine pleca.Era stresată nu ştia cum sa’i zică fără a ţipa după.
A stat o ora pe gânduri şi sa hotărât să’i zică direct.Poate aşa îi convenea şi fugea sus să’şi facă bagajele.
-Scumpo,eu cu tatăl tău trebuie să’ţi zicem ceva.
-Okey,mai repede vreau să ies.
-Nu ne găabii.
-Plecaţi tot wekeendu şi rămîâ singură?
-Nu.Nu noi plecăm cii..
Nu a mai putut spune nimic mama deoarece Elena a ţipat.
-Da cine,eu?! Gata,v’aţi săturat de mine şi mă daţi afară?!
-Off,tu nu înţelegi.Te’am înscris într’o tabără.Mâine pleci.
Fata rămâne blocată fară să spună nimic.Se vedea cum nişte lacrimi îi curgeau pe obraz.Părinţii erau pnicaţi.Fata îşi lasa capu în jos şi fuge sus ţipând de nervi.Se încuie în cameră şi sare in pat.Îşi bagă capu în pernă şi începe să ţipe.
Părinţi,erau speriaţi dar déjà au luat această hotărâre.Nu mai puteau să dea timpul înapoi.Dar dacă puteau să’l dea inapoi,oare o faceau?!
Trece o ora şi Elena iese din cameră.Coboară pe scări cu un zâmbet fals şi cu nişte ochii roşi.
-Mama,tata am hotărât.Plec!
-Vorbeşti serios?! Haide nu mori o săptămână la munte.
Fata se retrage şi pleacă sus să isi facă bagajele.
Era a II-a zi.Era gata să plece.Şi’a luat rămas bun de la prietenii dar mai ales de la Poxii.
Poxii este cea mai bună prietenă a Elenei. Se cunosc de când erau mici.Este foarte deşteaptă si înţelegătoare.
Să reveniim,se urcă in maşină şi pleacă.Plecase doar cu tatăl ei.Mama nu putea să vadă cum fiica ei pleacă.Îi curgeau câteva lacrimi dar ştiia că asta îi va face bine.
Ajunge acolo,era minunat.Ei aşteptau la intrarea taberei unde îi va lua profesoara lor.Profesoara lor era o femeie destul de bătrânică,roscată si foarte înaltă.Elli ştia ca o să’şi facă prietenii noi,că se vor întelege intre ei şi vor râde mereu împreună.
Părinţii erau rugaţi să plece.Deodata porţile se închîd iar toţi ţipau.Erau panicaţi.Prin boxele care erau ascunse a ţipat profesoara”Gata pentru distracţie?”.Toţi au început să râdă după ce şi’au dat seama că era doar o glumă.Au ţipat tare “DAA”.Până şi Elii cât de supărată era acasă acum e cu zâmbetul pe faţă.Era bucuroasă că stă cu 3 fete în cameră.Care erau minunate.Dar asta e doar prima impresie nu?
A ajuns în cameră.Unde era destul de spaţioasă.Elii,a inceput să’şi desfacă bagajele.Le aranja cum le avea acasă.Dar nu aranjează multe ca Maria(colega de cabană) începe să ţipe:
-Serios? Tu unde te crezii,la tine acasă? Fetiţă,aici fiecare are spaţiul ei.
-Dar,nu ocup prea mult doar..
Nu a putut să mai zică nimic.Maria era destul de nervoasă.
-Nici’un dar.I’aţi lucrurile şi mută’te pe partea ta.ACUM.
-Acel “ACUM” a făcut’o să tremure şi să îşi i’a lucrurile repede.
A iesit din cabană.Se pare că era supărată.Nu credea că se va întampla asta
“Nu am făcut nimic,doar am vrut să îmi aranjez lucrurile. Oare,asta se va întampla în fiecare zii?!”