FOREVER

Prima privire

Bună! Mă numesc Selena , prietenii îmi spun Seli , am 18 ani si locuiesc intr-un orașel din nordul Franței . Liceul și facultatea am ales să le fac în capitală , la Paris mai exact , defapt mama a ales pentru mine , dar este ok , m-am obișnuit destul de repede și acum chiar nu aș mai putea sa părăsesc această lume , aici mi-am creeat propriul univers , aparțin acestui loc , aici este paradisul meu .
In acest an am început facultatea , sunt in anul 1 , la psihologie , acesta este un alt vis al mamei mele care speră ca in viitor să mă vadă in locul ei , adică un psiholog de succes.
Acum să vă spun câteva cuvinte despre Paris , orașul în care studiez sau cum spun majoritatea oamenilor : orașul pasiunii , al iubirii, orașul care dă startul celor mai frumoase povești de dragoste .
Așa s-a întamplat si in cazul meu , intrasem in clasa a 9 - a , eram boboacă , incepeam o nouă viață odată cu mutarea mea la un liceu foarte bun din centrul Parisului . Liceul in care l-am cunoscut pe Alex , baiatul pe care la începutul relației noastre l-am considerat iubirea vieții mele . El a fost prima mea dragoste , primul sărul , primul și cred că și ultimul băiat pe care l-am iubit cu adevărat .
Povestea noastră începe cam așa , eu eram clasa a 9- a iar el a 10 , amândoi la profilul uman și pot spune cu vehemență că, la început nu-l suportam deloc , toate colegele mele erau înnebunite după el iar eu eram ceva gen " Da-mi doamne răbdare , că dacă-mi dai putere il strâng de gât " . Motivul pentru care nu-l suportam? Se credea atât de important și era prea plin de el, parcă era buricul Pământului ... , bineînțeles, avea și de ce să aibă atitudinea asta zeflemistă, taică-su este cel mai respectat avocat din județ iar el făcea parte din gașca "băieților cool " a liceului , mai pe scurt , era unul dintre cei mai populari băieți din liceu.
Intr-o zi, mă duceam grăbită spre laboratorul de chimie, se sunase de vreo 10 min iar eu încă nu eram la curs , deja îmi inventam o scuză plauzibilă pe care să i-o spun lu profa . Eram 100% sigură că îmi pusese absență.
Când , în graba mea , alunec pe scările proaspăt șterse si îmi cad toate pixurile din penar. " La dracu " asta imi mai lipsea ... Clar doamna Mathilda nu o sa mă mai primească la ora ei dar nu-i bai. Deodată, simt cum o umbră se apropie de mine , dar nu bag de seama , apoi văd cum niște mâini apar parcă de nicăieri și mă ajută sa-mi strâng lucrurile . Nu a trecut nicio secundă si toate erau la locul lor . Ridic privirea din pământ si il văd pe Alex zâmbindu-mi larg " Tu mai lipseai " imi zic in gand , însă , totuși prefer să-i mulțumesc ca sa nu mă creada o boboacă neghioabă. Mi-a raspuns imediat " Pentru nimic , plăcerea este de partea mea " La auzul acestor vorbe l-am fixat cu privirea , de asemenea și el pe mine și am rămas așa vreo 10 secunde , iar de la această primă prvire a început totul...