Capitolul 9- Charity Ball.

2.7K 107 8
                                    



Mă rog din tot sufletul meu ca Rudira , din câte am înțeles că o cheama pe coafeza personală a casei , să termine mai repede machiajul și cofura. Deși protestasem în nenumărate rânduri că o să mă aranjez singură , am fost refuzată.
Îi arunc un ochi Alexandrei ce stă în stânga , acum îmbrăcată într-un top negrut dantelat și o fusta strâmtă cu talie înaltă , acelasi model ca topul , ce-i vineau ca turnate , cu părul brunet strâns într-un coc sofisticat și cu un machiaj de seară ce-i pune în evidentă trăsaturile fine ale feței.

Încerc să mă concentrez pe refexia mea din oglindă și sa fiu atentă la ce face femeia părului meu , însă datorită evenimentelor petrecute cu jumătate de oră în urmă în fața casei sunt încă puțin amețită și șocată.

FLASHBACK

Pielea mi-se face de găină și mai am puțin și cad din picioare la auzul vocii ce îmi pronunță numele , voce nu am mai auzit-o de aproape doi ani. Îl văd pe Octavio cum mă privește și așteaptă să fac o mișcare , însă trupul mi-a închețat complet. Aud pași apropiindu-se și o palmă mare și caldă mi se așează pe umăr întorcându-mă spre el. Dau imediat de doi ochi căprui atât de cunoscuți și mai că-mi vine să plâng.

Carter nu mai așteaptă nicio secundă și mă prinde cu brațele într-o îmbrățișare ce mi-a lipsit atât de mult.

- Presimt că ai atâtea să-mi povestești! Murmurul ce doar eu îl aud îmi trimite fiori pe sira spinării.

- Nu atât de multe pe câte ai tu! Reușesc să vorbesc cu un glas mai răgușit și șoptit pe cât aș fi vrut.
Ne desprindem din îmbrățișare atunci când cineva din dreapta mea își curăță vocea , și știu exact cine.

- Octavio , repet! Trebuie să mă ocup eu personal? Draco repetă aceeași propoziție ca acum două minute , și nu pot să nu adaugă că de data asta nu m-a mai numit problemă.
Dar până ca brunetul să răspundă , șatenul ce acum mă ține în brațe reușește să se facă auzit.

- Dar ce-i cu toată graba asta , petrecerea este în partea opusă!

- Eu nu sunt una dintre invitații petrecerii , Car! Răspund ironică. Mai de grab-

Însă rămân cu propoziția în aer când sunt întreruptă fără pic de rușine de aceeași persoană.

- Karina! Mârâitul lui mă face să mă opresc din vorbit și să îl privesc cu aceeași sfidare pe care el o are pe fată mereu și să întreb:

- Da , Draco? Badjocora și ironia din glasul meu îl fac pe crocodil să se îndrepte spre mine automat cu o privire de ghiață , însă mirifica priveliște dispare atunci când un spate lat se pune în fața mea pe post de zid.

- Eu zic să ne calmăm , domnilor! Tonul pe care Carter îl folosește aproape mă face să îl cred că e calm , dar atunci când privirea îmi coboară pe mâna stângă și îi observ pocnitul discret din degete , tic pe care îl are atunci când e nervos sau minte , mă face să îmi dau seamă ca doar se stăpânește să nu sară la gâtul lui Moretti , lucru împosibil de altfel. Ascultă aici , eu încă nu sunt lămurit care este rolul tău în toată povestea asta și ce cauți tu la mii de km de New York , Karina , iar restul ce ar fii că ne oprim din circul cu spectator pe care l-am creat , Moretti ți-au sosit invitații! Continuă prietenul meu pe același fals ton.

MAFIA- Rapirea // Volume I //Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum