18-Nebuna

37 6 0
                                    

Eram inconjurat de armata de demoni a lui Mos Bomboana.Eram mai speriat ca niciodata,jur.Si ce as fi putut eu sa fac ca sa scap de ei?

Avea sa inceapa un razboi.Dar,stiti momentul ala in care va asteptati la ceva,si in schimb se intampla altceva?Asa a fost acolo.Din casa aceea a iesit baba nebuna,cea care a fost data disparuta,mama din poza aia..A luat de pe perete tabloul cu mine si amicii mei,mi l-a dat si mi-a spus ca cele sase umbre pe care le am sunt umbrele lor si ca trebuie sa imi dau seama cum sa ii readuc inapoi.Chiar atunci,armata lui Mos Bomboana a ars.Doar el mai era.Si asta era sansa mea de a-l invinge pentru totdeauna,sper..

A intins mana catre mine si mi-a spus:

-Asta e .Crezi ca nebuna asta te-ar putea ajuta?Nu ai cum sa iesi de aici.

Tremuram tot si eram panicat si chiar nu stiam ce sa ii zic,sa nu par fricos.Dar totusi,nu puteam sa stau ca un mut:

-Aha.

Nu stiu de ce dar i se parea ca ma joc cu nervii lui si se aprindea mai tare cu cat eu inghetam de spaima.Se enerva si la un moment dat a cedat.Si nu,nu eu am fost eroul povestii.Nebuna aia aparu din nou cu pozele lor de familie,carora le-a dat foc.

Blestemul se rupse,Mos Bomboana deveni cenusa,nebuna disparu si ea,iar eu am ramas singur in pustiul alb-negru si fara sa imi dau seama cum sa imi readuc prietenii inapoi..Nu stiam ce voi face,nu stiam cum sa ma intorc in lumea normala,si ma gandeam ca voi muri acolo.Pierdusem tot ce aveam mai drag.Imi aminteam usor de toate momentele petrecute impreuna si o durere insuportabila ma rascolea in interior..

Apoi am deschis ochii.


Batranii sunt ciudatiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum