3-Cand l-am cunoscut...

123 12 0
                                    

A trecut o saptamana de cand locuiesc la bunicii mei.Ce pot spune,totul merge bine,am dat uitare povestii Adei,deci totul e normal.

Defapt,totul era normal pana cand am vazut pe cineva nou prin curtea scolii...un batranel ciudat care se tot uita pe acolo.Ma gandeam ca isi asteapta nepotii.Dar nimeni nu vine dupa copii/nepoti la ora 9 cand cursurile se termina la 13.In pauza am fugit repede la clasa lui Cristi si Sorin sa le spun ce am vazut,si bineinteles ca nu m-au crezut asa ca am iesit afara sa vada si ei.Si bineinteles ca nu mai era nimeni afara...Ma simteam ca in filmele de groaza,mosul acela parea ca se evaporase.

Dar nu trecu mult,si ciudatul aparu din noi.De data asta prietenii mei l-au vazut...lucrurile deja se agraveaza dupa 3 zile,cand batranul a inceput sa ne urmareasca,si cu zambetul ala ciudat se holba la noi non-stop.Deci Ada avea dreptate?Toata lumea era confuza,dar asteptam sa vedem daca ne ofera vreo bomboana.Nu puteam sa le spunem bunicilor,nu ne-ar fi crezut.Si totusi,ce ar fi putut face niste copii de 11 ani?

O buna bucata de timp am scapat de mosul acela,dar dupa inca cateva zile l-am intalnit la un magazin.Eram cu Ada si plecasem cu o lista lunga de cumparaturi de la bunica.Am intrat in magazin,m-am indreptat spre vanzatoare sa o rog sa ma ajute si chiar atunci Ada ma lua de mana si imi spune:

-Trebuie sa plecam acum!

-Ce s-a mai intamplat?

Nu am apucat sa rostesc asta bine si l-am vazut intr-un colt al magazinului,cu o punga plina de bomboane.Se uita atat de insistent la noi incat am inghetat de frica.Arata mai ingrozitor decat imi imaginam:era inalt,avea o pozitie ciudata ca si cum statea aplecat,ochii caprui,un zambet larg,o palarie ciudata,o haina destul de groasa desi era vara,si ce e cel mai aiurea e ca avea o floare dupa ureche.Se apropia usor spre noi intinzand mana care ii tremura spunand:

-Cred ca va cunosc de undeva.Vreti o bomboana?

Asta a fost maximul pe care il puteam suporta,asa ca am lasat cumparaturile si am fugit cat am putut de repede.Cand ne-am uitat spre magazin,el era afara si se uita dupa noi.Atunci Ada a inceput sa planga si am plecat imediat de acolo.Crezand ca o sa revina totul la normal daca nu o sa mai iesim din curtea casei,5 zile le-am petrecut decat la scoala,si acasa,si la scoala si acasa.Si cand veneam de la scoala alergam pana acasa.Dar nu s-a schimbat nimic.



Batranii sunt ciudatiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum