Dupa îndeplinirea primei părți a misiuni am decis că trebuie să continui aventura. Cu un somn foarte frumos am inceput sa ma duc spre centrul oraşului. Soarele deabia răsărise cu ale lui petale de foc enervându-ma deoarece îmi intrau în ochi, dar trebuia să trec peste si să ma uit în altă direcție.
Într-un final am ajuns în centru şi ghiciți cine stătea acolo de parcă ma aştepta. Era fix Mihai colegul meu de la gradinița. Dar nu ştiu de ce am o presimțire ca şi el și el este in acest plan al mamei să mă găsească. O înțeleg să-şi piardă copilul este cel mai urât coşmar dar totuşi când fratele meu a plecat nici nu a făcut atâta tărăboi. Nici măcar nu s-a străduit. Uite de asta cred eu că sunt preferatul părinților. Dar lângă Mihai mai este şi, Jack tatăl meu vitreg. Oare o sa mă găsească? Deoarece Jack zici ca e un caine, un retardat care nu se lasă până nu găseşte ce are de gasit. Sunt puțin cam speriat. Ar trebui să fiu? Nici nu mai ştiu.
Deci din păcate nu pot să trec prin centru. De ce vroiam să trec prin centru? Pentru că am încăn mai am 35 de lei şi sunt mort de foame.
Dar până la urmă am ajuns prin cartierul "Bufniței", şi am început să cerşesc da oameni buni chiar am ajuns să fac asta. Am cerut la un bătrân o bucățică de gogoaşa. El a zis:
-Nu!
El țipând la mine şi mai eram şi flămând pe lângă am început să plâng într-un colț al peretelui.
Din când în când mai venea o bătrânică cu o pungă de merinde. Intr-o zi m-am dus la un lac din apropierea cartierului "Bufniței" şi m-am spălat pe fața dar nu ştiu de unde a apărut un cuțit mai mic pe lângă țarm. L-am luat. Acum eram puternic puteam face tot cu acel cuțit. Dar la un momendat am vazut un hoț cum abuza o bătrânică.Acum am o arma pot sa fac un bine. Am fugit încrezător spre acel abuzător de circa doi metri înălțime. L-am înjughiat de trei ori în burtă. Bătrânica abuzată era chiar doamna Miltred bunicuța cu merindele. Deabia acum mi-am dat seama că ea era tot acea bunicuța care m-a primit în casa ei. Cu o lacrima foarte sensibilă în ochi a zis dădândumi punga cu merindele:
-Mulțumesc din suflet. A zis ea
-Nu eu iți mulțumesc. Am zis eu fugind în întunericul padurii.
Deabia avum mi-am dat seama că deja încep să semăn cu fratele meu. Dar in timp ce alergam o mână destul de subțire ma trage înapoi. Era...
Mulțumesc pentru susținere şi abia aştept să văd şi reacția voastră. Dacă ai ideie cine l-a tras pe Denis de mână puneți in comentari. Puneți-vă ideile pentru următorul capitol în secțiunea de comentaruu. Va rog cei care ştiu engleză să citească mesajul imaginii.
