Deci in sfarsit mi.a venit si mie un pic de imaginatie , stiu ca nu am mai postat de mult dar am avut si multa treaba , si acum am inceput cu tezele si trebuie sa ma asculte la multe chestii :/ si mai si niste probleme in familei , ma rog trecem peste asta , important e ca mi.am facut un pic de timp in program sa mai scriu un capitol ^^
=> Un mic flashback
M : Ce mi.ai facut ?.
D : Nimic special ,doar ca ti.am blocat puterile , rade iar sadic
M : Ce
=>Inapoi in prezent
D : Ce ai auzit ... Nu mai ai nici un pic de putere ... Dupa ce Derek a terminat de spus asta s a dus repede spre Misaki si a inceput s.o ridice in sus si sa o omoare , cand Usui vede ca ea incepe sa tipe , aleargă spre el si începe sa.l bată si sa.l lovească cu toată puterea lui, această il împinge spre copac lovindu.l mortal in cap ... Misaki cand vede asta incepe sa plângă cu putere si cand incepe ea sa plângă incepe o furtună periculoasa , cu fulgere si tunete . Derek se mira văzând ca pornise furtuna din nimic , si începea sa se întrebe , Misaki văzând ca nu e atent , profita de ocazie si incepe sa.l atace ,eliberandu.se din mâna lui ... Derek ne fiind pe fază cade jos si Misaki cu lacrimile in ochii începe sa dea in el pana ii da sângele , in timp ca Usui stătea jos pe pământ încercând sa se refacă ( deoarece vampiri nu mor asa usor ) ... Furtuna începea sa devina tot mai intensă , cu fiecare minut ce trecea devenea tot mai puternica ... Cu toate astea Derek incepea sa devină tot mai slab , el nu întelegea de ce nu renunta Misaki , si pentru ce lupta ... El nu intelegea sentimentul de iubire sau ce e aia o familie ... Si in curs timp a inceput sa.i vina tot felul de idei in cap , pana cand Misaki... L.a .. ei bine hai sa zicem ca l.a adormit pe vecie ... Dupa ce a terminat cu Derek , se duce la Usui si incearca sa vada daca e bine , cand ajunge aproape de el vede ca numai are nicio rana dar nu se trezea si a inceput sa plângă tot mai mult ,nu vroia sa l piardă , asa ca l.a luat in brate si l.a dus in cabanuta din pădure .
~Dupa o saptamana ~
Nici acum nu se trezise , Misaki era îngrijorată , numai stia ce sa faca , asa ca s.a pus si a inceput sa.si aduca aminte toate momentele sale cu el , si fara sa.si dea seama începuse sa plângă... Plângea tot mai tare , pentru ea el era totul , si daca il pierdea numai stia ce sa faca.... Incepuse sa plângă tot mai tare , pana cand o mana ii atingea capul , ea isi ridica usor privirea si il vede pe Usui treaz
U : Hei , dc plângi ? Nu trebuie sa plângi , sunt aici , nu scapi tu asa usor de mine ...spune acesta usor râzând
M : Ahhmm... *isi sterge lacrimile * , nici nu stii cat m.am panicat , spune incepand sa dea cu pumnul in el ( dar doar in glumă )
U : Stiu , cu toate ca am fost inconstient , am simtit ca esti lângă mine ...spune in timp ce o ia in brate ... Misaki ,nu uita , eu te iubi si mi.as da si viata pentru tine
M : Si eu te iubesc , spune incepand sa plângă iar ...
........................................................
Hei , scuze ca e cam mic acest capitol :)) dar abia am avut timp sa.l scriu , am atatea teme la liceu , si profu de romana ne rupe :< la propriu , am multe carti de citit :< ... Si imi pare rău ca abia acum am postat dar acum mi.am găsit un pic de timp :)) , si sper ca va placut . See ya ^^
