Adoptata

Capitolul 2

-Eu nu vreau sa merg imi este frica. Ana te rog nu ma lasa sa plec.
-Maria facem o intelegere. Stai o luna cu ei si daca nu te acomodezi cu ei si inca o sa-ti fíe frica, promit ca o sa-i rog sa te lase sa te intorci inapoi la orfelinat. E bine asa? spune Ana
-Bine, am spus eu cu vocea destul de scazuta si trista.
Am fugit repede in camera sa-mi fac bagajele. Am pus blocul de desen si chitara in bagaj si am coborat jos unde baietii ma asteptau ca sa plecam. Mi-am luat la revedere de la Ana si ne-am urcat in masina.
Dupa o ora am ajuns la casa baietilor, care este destul de mare ce zic, e super mare. Are o gradina mare cu trandafiri, perfecta pentru mine ca sa pot sa desenez si sa cant la chitara.
-Hai sa-ti aratam camera ta, mi-a zis Niall.
Am urcat dupa el sus si am mers la o camera care era fata in fata cu camera lui Niall. Cand am intrat in camera am ramas surprinsa de cat de frumos era aranjata, avea chiar si culoarea mea preferata, care e albastru deschis, si mai avea si stelute galbene prin unele locuri.
-Iti place? ma intreaba toti baietii deodata.
-Da, e minunata! Va multumesc mult de tot!
- Nu ai pentru ce. Despacheteaza si dupa coboara jos ca sa ne cunoastem mai bine, ok?
-Bine, o sa dureze un pic sa știți.
-Stai linistita o sa facem ceva de mancare si o sa cautam un film ca sa ne uitam la el.
-Bine, am spus eu.
Am inchis usa si m-am apucat de despachetat. Cand sa termin a inceput sa-mi sune telefonul. Cand m-am uitat sa vad cine am ramas surprinsa. Era...

Hei boboci am facut capitolul mai mare ca sa va bucurati mai mult de carte. Daca aveti ceva sa-mi spuneti despre povestire spuneti-mi pe privat. V-am pupat :)