Stau și scriu o poezie,
Fac asta, că-mi place mie.
Lasă să curgă vin din vie!
Sus pe creastă e apă vie.
Curajul apară o glie,
Când din aceeași farfurie
Mănâncă o familie.
Frică să nu-ți fie!
Insistă, persistă
În lumea asta tristă!
Viața e afaceristă,
Lasă urme pe listă.
E loc și pentru voi
Să trăiți... ca noi,
Târându-vă pin noroi!?
Vă ridicați ca niște strigoi.
Aprind verdele din foi
Șă uit gloata de gunoi!
Ne conduc și se cred eroi,
Știu... sunt niște boi!
Nu suport să văd
Un bun camarad
Verde ca un brad
Ce a căzut în jihad
Tragic și atât de fad.
Îl știu pe acel nomad,
Ce ușor s-a transformat
În robot...e controlat,
Bagă de cum s-a sculat
Muncă, e puțin panicat.
Timpu se repetă n-a ascultat
Nu i-a plăcut, n-a învățat
Și acu uite, parcă s-a lovit
La cap, a văzut că nu-i cinstit
Față de el, s-o ardă dezamăgit.
Poate și el dacă alții au reușit!
CITEȘTI
Pagini cenușii dintr-o altă țară
ПоэзияRealitate Vrei realitate - o descriu in rime Cum vrei să trăiești depinde de tine. Greșești sau nu, deschide ochii bine Nimeni n-o să tragă pentru tine…! La cine tragi să te-ncălzești după ce’ațipești Zi-mi…mai vrei să te trezești Când știi că n...
