Nu stiam cum sa reactionez. Sa ma intorc? Sa nu ma intorc? Sa fug? Era vijelie la mine in cap. Asa ca am fugit in prima directie si loc care mi-a venit in minte. Am fugit in bucatarie pana am ajuns la o usa care ducea la o debara unde tineam anumite alimente. Imi faceam griji pentru Melanie, dar daca supravietuiam eu, o puteam ajuta si pe ea si putem pleca tefere. Stateam atat de nemiscata, incat m-am socat singura. Imi tineam ochii inchisi crezand ca ma ajuta, desi pericolul era prea aproape. Se auzeau pahare si farfurii spargandu-se, electrocasnicele deschizandu-se, mobila crapandu-se . Am mai stat cateva secunde pana cand nu s-a mai auzit nimic in afara de scancetul de-abea perceptibil al surorii mele. Am intredeschis usa sa vad daca chestia aia hidoasa a disparut. Am constatat ca nu mai era in bucatarie si m-am bucurat intr-un fel dar eram ingrijorata pentru ca acum nu stiam unde se afla. Am iesit cu putina sau mai multa incredere si am mers sa o dezleg, punandu-i umarul dupa gatul meu, ajutand-o sa se ridice. Mi-a cerut apa , dar cand am pus mana pe pahar..
