Lupta cu destinul

2

-Drake-

Stăteam în pat şi zâmbeam ca un pămpălău. Nu ştiu ce e cu mine, sărutul a fost pur şi simplu...mrr... Mă aşteptam să fie altfel, adică un simplu sărut cu ea m-a înnebunit complet, aşa dulce, aşa...perfect!

-Iubitule! Apare Nadia de nicăieri, cioară blondă.

-Ce vrei Nadia? Zic plictisit.

-Nu ţi-a fost dor de mine? Se moţăie ea pe lângă mine.

-Nu am chef de tine! Zic stresat.

-Iubituleee...bine, te las! Zice şi plecă, să ştii că m-am supărat.

-Daya-<<sora lui Drake>>

Stăteam pe canapea plictisită, când un portal se deschide şi fratele meu iese din el.

-Bună surioara! Zice zâmbitor.

-Ce e cu zâmbetul ăla pe faţa ta? Zic mirată.

-Prefer să zic că am avut o zi bună! Zice şi pleacă.

Ok, asta a fost ciudat...cred că ştiu ce să fac pentru a afla motivul bucurii sale.

-Amna-

-Amna, nu îmi place Jack, nu mi se pare că e om! Zice prietena mea.

-Calmează-te Keiss, e prea înalt pentru a fi spiriduş! Zic eu ironică.

-Eu vorbesc serios! Dacă e un...vampir, spune ea cu jumătate de gură.

-Serios! Keiss, vampir, sunt mai multe şanse să fie unicorn.

-Dar unicornii, au dispărut acum 5 ani! Zice ea amuzată.

-Ştiu!

După ce Keiss pleacă mă duc spre camera mea şi îmi schimb hainele în unele mai comode şi mă bag în pat pentru a aluneca spre lumea viselor.

Mă trezesc şi mă uit la cer, lună e încă acolo şi se pare că e 3 noaptea, aşa că cobor pe scări.

-Domnişoară, e târziu de ce aţi coborât jos? Aud vocea Matildei.

-E ok! Mă duc să îmi fac o gustare! Raspund jos.

-Ma duc eu să le zic bucătarilor să facă ceva? Zice ea.

-Tilda! E ok, nu o să-mi pice mâinile dacă fac un sandwich. Zic eu gesticuland din mâini.

-Pfff...mă duc acum la bucătar...zice ea.

-Matilda...zic eu enervată.

-Gata! Sandwich-ul e gata imediat! Zice ea fericită.

-Ok! Zic eu şi mă tolănesc pe canapea.

Stăteam pe canapea, când în faţa mea apare Tilda.

-Poftim! Zice şi îmi imaginează sandwich-ul.

-Tilda, e posibil ca o fiinţă magică cum ar fi spiriduş, vârcolac sau vrăjitoare să se îndrăgostească de un...om? Zic eu în şoaptă.

-Amne, nimeni, adică nici o fiinţă din cele două lumi nu poate să dicteze inimii, iubirea e cea mai magică, înainte să existe Legamantul Sacru, un vampir şi o vrăjitoare, adică stra-stra-bunica ta, s-au îndrăgostit, chiar dacă toţi spuneau că nu se poate aşa ceva iar el a fost ucis de ceata de vrăjitori iar asta a fost motivul apariţiei acestui Legamantului.

-Buni, a suferit mult şi încă o mai face! Zic eu tristă, pentru buni.

-Dragostea e cel mai ciudat lucru, chiar dacă e vorba de o dragoste dintre două fiinţe. Fie vampir şi vrăjitoare.