-Nu! tipa tata.
Teoretic, ar fi trebuit sa-i spun "Majestatea Sa", dar cui ii pasa ?
-Dar, tata, asta e visul meu! Vreau sa fiu vindecator ! Si nu ma pot antrena aici singur la nesfarsit!
Mai intai, sa va explic despre ce era vorba:
Eu eram printul mostenitor al Regatelor Unite ale Apei(eh), si eram inzestrat cu darul de a stapani apa, adica , daca avean o sursa de apa la indemana (de la izvoare la plante la transpiratie sau sange) o puteam ingeta, misca, ridica, face valuri sau bule plutitoare, puteam s-o transform in vapori si sa fac un curubeu (faceam asta des pentru copii din oras), puteam sa-ti vindec o rana sau sa ti-o arunc in fata, depinde doar de ce vroiam sa fac cu ea.
Fiind printul mostenitor, ar fi trebuit sa ma specializez pe lupta cu apa, dar eu imi doream sa fiu vindecator: sa fac potiuni, magii cu apa, sa pot creste plante cu ajutorul ei, sa vindec oameni, animale, sa studiez medicina si sa ajut la imbunatatirea ei (numele meu complet este Willhem Hipocrate). Dar daca as avea prieteni carora sa nu le fie frica de tata si sa-mi spuna Printul Willhem Hipocrate, nu mi-ar zice Hipo, ci Will.
-In cazul asta, zice tata , poti merge,
dar insotit de un general.
Am uitat un amanunt (extrem de) important : ca sa ma pot antrena cum trebuie si sa intru in istorie (am vise marete) , trebuia sa traversez Padurea
Fara de Sfarsit ca sa ajung in satul de vindecatori unde sa ma antrenez. Dar in padure locuiesc Stapanii Focului, care sunt cosiderati proverbial periculosi si salbatici, desi, sincer sa fiu, nu sunt de acord cu asta. Adica, daca un stapan al focului intra pe portile orasului ranit, flamand, insetat si pe jumatate mort, incerci sa-l ajuti, nu? Ei bine, daca ai intreba un general oarecare ce ar face,ar raspunde fara ezitare ca l-ar omori pe loc.
Credeti-ma, am intrebat.
De aceea nu eram de acord sa ma conduca un general. Nu vroiam sa am insomnii pentru ca gasim un drum un om al focului si "protectorul" meu il omoara.
Si sincer, stapanirea focului mi se pare incredibila : sa creezi foc cu varfurile degetelor?! Ce e rau in asta?
Urma sa aplic alt plan : sa ii refiz pe toti pana tata ma lasa sa plec singur.
Totul a mers foarte bine : pana a intrat in sala Iroh.
Era singurul general pe care chiar il respectam cu adevarat si era cel mai bun al tatei. Chiar daca avea doar in jur de 60 de ani, un capitol in orice carte de istorie ii era dedicat lui. Avea o minte incredibila : proiecta masinarii de razboi incredibile , facea planuri de lupta imbatabile si isi cauta ideile in cele mai neobisnuite locuri cu putinta.
Pe vremea cand inca nu ma opuneam tatei, in fiecare zi stateam cu el si ma invata despre arta razboiuli, manuirea armelor , planuirea unui atac. Chiar si acum, cand se fac trei ani de cand ma opun vehement ideii de a deveni razboinic, petrec mult timp cu batranul general. Si ceea ce admir cel mai mult la el e faptul ca in toate campaniile sale nu a omorat nici macar o persoana, fie ea din poporul apei sau al focului; el era doar geniul din spatele victoriei. Ii zicea tatei adesea : "Eu vin sa unesc, nu sa ucid."
El stia de planul meu ; chiar ma incurajase sa-l pun in aplicare. De aceea mi-am calcat pe inima si am spus :
-El e doar un simplu general. Mai sunt mii.
Atunci s-a intamplat un lucru neasteptat: in camera a intrat o fata. Dupa expresia ei, nu era prea incantata de ce-i spusesem lui Iroh.
Era inalta ( dar imi ajungea pana la umar totusi), avea un par negru lucios, lung pana la genunghi, si era echipata in cizme si platosa de cavaler (probabil ca Iroh le facuse la comanda pentru ea, deoarece era cea mai subtire platosa pe care am vazut-o si cizmele erau diferite de armura standard), iar pe dedesubt avea o tunica neagra cu gluga (desi ma indoiesc ca parul ei intra in gluga fara sa iasa inafara). Avea o piele foarte alba, dar nu avea o fata bolnavicioasa.
-Sper ca nu va trbui sa calatoresc cu un rasfat ca tine, mi-a zis.
Am incercat sa adopt un aer regal.
-Ma numesc printul Willhem Hipocrate al VI-lea ( numarul face numele sa sune mai regal) si sunt sigur ca...
-Stiu ca nu a mai existat un print pe nume Hipocrate, Will.
Eram si fericit si enervat ca mi-a spus-o asa direct, dat n-am apucat sa ma gandesc la o replica mai buna pentru ca tata si Iroh s-au intors. -A fost stabilit, a zis. Veti porni maine.
