N-am putut dormi toata noaptea.
Nu am putut sa nu ma gandesc la ce imi ceruse... Si sa nu cred ca vrea sa o foloseasca pe mine. Nu eram chiar sigur, dar eram suficient de convins ca nimeni altcineva nu stia, si daca ar fi aflat, ar fi iesit foarte rau.
Dimineata m-a trezit pe jos, infasurat in patura ca o omida, imbratisand o lampa si cu o fata foarte surprinsa la usa.
-Ai de gand sa te schimbi acum sau astepti pana mai tarziu... ? Trebuia sa plecam acum jumatate de ora, dar tatal tau a zis sa mai asteptam.
Rusinat, mi-am facut patul in timp ce pleca din camera.
Cand am fost gata, ma astepta in fata portii caleasca cu caii inhamati si "tovarasa" mea de drum asezand bagajele.
-Apropo, cum te cheama? Te cunosc de 2 zile si deja e ciudat sa te strig "fata".
-Kuro, mi-a raspuns, intr-o doara. Hai sa pornim.
Am lasat-o pe ea sa urce prima, apoi am intrat si eu si am pornit la drum.
- Sii...., intreb eu, avem mancare destula?
-Ne vom opri la ultimul han sa luam mancare si cai, a spus fata.
-Si o harta? Nu vom avea nevoie de o harta?
-Am mai fost in padure, de mai multe ori. Nu ne vom rataci.
-Si cum a fost?
A ezitat, dupa care a zis:
-Neplacut. S-au intampat niste lucruri.... Despre care nu as vrea sa vorbesc.
Aici conversatia s-a incheiat. Pentru prima data, vedeam o emotie in ochii ei: durere, lucru despre care stiam si eu cate ceva, si mi-am dat seama ca nu trebuie sa continui.
- Si... Unde mergem, mai exact?
A parut usurata ca am inteles mesajul si nu am continuat.
- Ne asteapta o calatorie de sase luni, incepu ea.
-SASE LUNI?! Credeam ca va dura maxim una sau doua...
- De aceea am plecat acum, pentru ca in sase luni incepe iarna, explica ea calma. Nu va dura chiar sase luni, dar mi-am luat toate marjele. De asemenea, Ashan e destul de departe...
-... Si prin Ashan te referi la satul de vindecatori?
-Da, e un nume... Vechi, a terminat.
Urma sa iesim din oras. Caleasca a oprit si, asa cum spusese Kuro, ne-am oprit la un han. Vizitirul si cei cativa soldati care ne escortau s-au dus sa ia proviziile. Atunci ea s-a aplecat si, soptind, mi-a spus:
- Ai adus ce-ti cerusem?
- Da, am adus o sticla...
-Bun. Sper ca nu mai stie nimeni.
- Nimeni, am confirmat. Apoi garzile s-au intors.
Pana la iesirea din cetate am mai facut jumatate de ceas, dupa care am trecut in viteza de campuri si, ajungand la marginea padurii, am pastrat doi cai, i-am inseuat,ne-am legat bagajele si am asteptat ca restul sa plece.
-Ei bine, am spus, aici incepe aventura noastra.
-Sper sa ne intoarcem, a spus Kuro, si inainte sa apuc sa pun intrebari, si-a manat calul spre codru si al meu l-a urmat.
