Invitație la veșnicie

Partea 1

Se uita la mine cu o privire de temut . Nu imi mai simteam pulsul . O priveam cu ochii mari si uzi . Ea , se uita la mine cu o privire calma , parea ca ma studiaza , ca imi analizeaza si cea mai neinsemnata parte a corpului meu .
Rochia ei neagra si rupta , plina de praf si panza de paianjen dintr-o data se prefacu intr-un-a alba , pentru cateva secunde chiar sclipitoare .
Raman incremenit in fata ei si nu scot nici un sunet . Ea marai la un moment dat , exact cum maraie un caine cand vede un strain in proprietatea sa .
Tremur usor , abtinandu-ma sa nu fac o miscare mai brusca , ca sa ii atrag atentia .
Ea facu un pas inapoi si imi intoarse spatele . Din acel moment am simtit cum ma sting usor , ma uitam la pieptul meu ca sa ma asigur daca nu am fost injunghiat in inima . Simteam o durere imensa care imi traversa tot corpul . Simteam pur si simplu ca mor !
"Intoarce-te" -I-am strigat eu pe un ton ragusit.
Ea imi asculta zisele si se intoarse cu fata la mine .
Cad in genunchi , in fata ei , si incep sa plang din cauza dureri care ma sugruma .
"Opreste.. Scoate.. Scoate-le din pieptul meu!" - I-am poruncit din nou
Dintr-o data durerea se opri , iar eu reusisem sa ma ridic in picioare .
O prind de mana si dintr-o data mana mea devine alba , parca era din plastic, exact ca mana ei .
Ea isi trage mana brusc , iar mana mea devine cum era inainte sa-i ating mana ei .
Auzeam o voce din fundal , o voce cunoscuta mie . Plangea si odata cu auzul plansetului ei , am simtit cum cineva imi atinge mana . Ma uit la mana , dar nimeni nu era langa mine , ca sa mi-o atinga . Auzeam plansetul in continuare .

Stiu ca nu s-a inteles mai nimic din aceasta parte . o sa se inteleaga totul pe parcursul capitolelor si partilor care au sa apara .
Tu , cititorule drag , urmareste-mi cartea si voteaz-o ... Spre bucuria mea ! ☺
"