Ruinele Unui Adolescent

Sfârșit de drum

Radu simțea că nu mai rezistă, nervii îi erau întinși la maxim, era prea mult pentru un puștan de 16 ani pirpiriu, cu niște plete castanii și niște ochi negri, blânzi.
Intrarea în casă și-a făcut-o în forță. Prima linie era pregătită de atac, respectiv mama lui, care l-a atenționat iarăși că este un needucat, dar Radu nu mai auzea nimic, nu mai putea și nu mai voia să înțeleagă nimic.
Ajuns cu greu în camera lui s-a aruncat în pat și a început să tușească, semn că în el zăcea o boală la plămâni, dar nu-l interesa, știa că dacă le va mărturisi părinților asta i se vor face reproșuri, iar pe de altă parte nu mai putea să trăiască, cel puțin nu așa cum trăia acum, micul anonim, bătaie de joc pentru fete și inutil pentru băieți. Acum se gândea la niște plete negre și la posesoarea lor, dacă până acum o săptămână ar fi spus că o iubește, acum era sigur că o urăște cu toată ființa lui plăpândă, ura era un sentiment atât de puternic, că îi crea o durere fizică jenantă. Nu putea să se gândească la nimic altceva, întrucât la toate capitolele stătea jalnic, încrederea în sine era la un nivel critic. Atunci s-a hotărât să asculte ceva muzică. Prima piesă pe care i-au căzut ochii era bad de la u2. Vocea la început calmă a lui Bono îl făcea să devoreze versurile, care îl atingeau la suflet cu o oarecare milă, pentru a nu sângera prea tare, dar piesa cu tot cu urlete s-a terminat repede, iar Radu a rămas la fel de agitat. Următoarea piesă, when love comes to town, cu ritmul ei energic la trezit pe micul rocker din letargia în care căzuse.
Acesta e capătul liniei urla eul interior al băiatului, obosit de la cât se frecaseră podelele cu el. Zâmbetul ever green al lui Radu se transformase într-un rânjet înfiorător, iar privirea lui blândă se dovedea a fi înspăimântătoare. Acesta era sfârșitul lui Radu, Rockerul Anonim și începutul lui Radu...