Excessive(Harry Styles) TRADUSA

Capitolul 4

"Poftim, scumpo" a spus mama așezând o cana cu ceai lângă patul meu. Mi- a zâmbit compătimitor si si-a șters nasul.

"Multumesc" am spus, neavând nicio intenție sa beau măcar un strop din cana cu ceai fierbinte. Stomacul ma durea si degetele îmi tremurau. Am suspinat inainte sa ma uit din nou la mama. "Crezi ca o sa ma găsească?" am intrebat clipind si îndepărtând câteva lacrimi care amenintau sa îmi scape.

"Nu știu iubito" a spus mama dând din cap. "Daca o vor face nu exista alta modalitate sa ajungă la tine decât sa treacă de mine" a spus mama chicotind încet, vrând sa facă o gluma. M-am uitat in jos la cana aburita care îmi încălzea degetele.Lichidul maro închis începând sa devină întunecat. Inainte sa realizez ca s-au format lacrimi in ochii mei si câteva îmi alunecau pe obraji.

"Mama, sunt speriata" am suspinat așezând cana pe noptiera si ștergându-mi fata. "Daca o sa vina si o sa ma ia sau o sa ma omoare sau-" am spus in timp ce un mănunchi de lacrimi noi au început sa îmi alunece pe obraji.

"Scumpo, știu ca e înfricoșător dar știi ca nu voi lasa pe nimeni sa pună nici măcar un deget pe tine" a spus îmbrățișându-ma. "Nimeni nu va ajunge la tine, vreodată" a zis dându-mi un sărut pe tâmpla. Am stat așa pentru câteva minute dupa care mi-a mângâiat brațul si mi- a dat drumul. "Fa-mi o favoare, te rog nu părăsi camera asta" a spus. "Daca fratii tai vor afla vreodată ca te-am lăsat sa ieși din camera nu voi auzi niciodată sfârșitul."

"Ok, nu aveam de gând sa ies. Sunt prea speriata" am spus respirând tremurator.

"Ți-ar plăcea sa plec(,) ca sa te odihnești?" a spus ridicându-se si îndreptându-si tricoul.

"Nu poți sa rămâi,te rog? Sunt foarte speriata si agitata" am spus uitându-ma sus la ea cu speranța. Ea a aprobat si mi-a zâmbit cald.

"Merg sa îmi iau cartea. Ma întorc imediat" zise întorcându-se si ieșind pe usa. Urăsc sa fiu lăsată singura. Ma face sa ma adâncesc in gânduri in care nu vreau sa fiu. Am auzit pași urmati de mama la usa. "Cred ca ar trebui sa te culci. Ești foarte agitata si te suprasoliciti" a spus luând pătura de la capătul patului.

M-am întins pe pat si am luat perna in timp ce mama ma învelea cu pătura pana la obraz. "Multumesc" am spus in timp ce ea m-a pupat pe frunte. "Trezește-ma când Seth si Elliot sunt aici mâine" am spus cu o voce neliniștită.

"Bineînțeles, noapte buna, Arabella. Te iubesc si te voi proteja întotdeauna" zise dându-mi la o parte suvitele șatene de pe frunte.

"Si eu te iubesc" am spus. Mi-am închis ochii cu scopul de a adormi. Am simțit cum mama s-a ridicat de pe pat. A închis lumina dar a aprins-o pe cea de lângă scaunul roz din colțul camerei mele. Oricât de mult a protestat corpul meu nu am putut sa adorm rapid. Creierul meu era prea adâncit in gânduri.

Daca Seth si Elliot știau ca Savage veneau dupa mine, de ce nu au sunat mai devreme? Daca abia au aflat era de înțeles, dar modul cum au vorbit la telefon făcea sa para ca știau de ceva vreme. Când au zis oamenii din Savage,la cine s-au referit? Numele liderului era Harlan? La el ma duceau? Ce îmi vor face odată ce voi ajunge acolo? Măcar vor venii in seara asta? Daca vor venii mâine când Seth si Elliot vor fi aici? Planul lor era sa ma omoare? In capul meu era o amestecătură plină cu întrebări importante.

Cumva corpul meu a reușit sa cada intr-un somn adânc, lăsându-ma sa îmi relaxez creierul. Pentru puțin timp.

-

"Nu!" am țipat fugind departe de camioneta gri care ma urmarea in josul aleeii liniștite. Corpul meu continua sa se miște pe lângă vecinii care priveau pe fereastra fără niciun interes in a ajutau-o pe fata care fugea de oamenii din Savage. "Te rog pleacă!" am țipat mai tare lacrimile curgandu-mi pe fata.