Limba Japonezaa

Lectia #3

In primul rand, o sa va explic alcatuirea unei propozitii scurte in japoneza...
Ea are mai multe forme:
1. Topic + wa + informatia care ni se da despre topic + verb (+ ka la forma interogativa).
Topicul este obiectul/ persoana despre care se vorbeste si despre care ni se da informatii. NU INTOTDEUNA SUBIECTUL ESTE TOPICUL!!
2. Subiect + ga + verb ( + ka la forma interogativa).
Diferenta intre cele doua : este cantitatea de informatie care ni se da... de ex: in primul caz ar fi "copilul galagios chiuleste"(acel copil), iar in al doilea "Copilul merge la scoala"(oricare copil)...
Ex: 1. Watashi wa daigakusei desu. (Eu sunt student.)
2. Dare ga ringo o tabemashita.
Cine a mancat marul?
Mai sunt cateva pe care le vom descoperii in alte leectii...momentan e bine sa le retineti pe acestea...

Buun... acum o sa continuam cu pronumele...

1. Pronume personal..( are mai multe forme, care depind nu numai de gradul de politete cat si de sexul masculin sau feminin al vorbitorului :)) )... Deeci incepem cu Singular.

Persoana I: watashi ( formal/politicos), atashi ( informal, vorbitor-de sex feminin), boku ( informal, vorbitor- de sex masculin).
Persoana a II-a: anata (formal), anta(informal, vorbitor- sex feminin), kimi(informal, vorbitor- sex masculin).
Persoana a III-a : anohito (formal, "el"), anokata (formal, "ea"), kare (informal, "el"), kanojo (informal, "ea").
Si plural ( toate formale ): watashitachi ("noi"), anatatachi ("voi"), karera ("ei"), kanojotachi ("ele").

Si daca tot am vorbit despre formal si informal, o sa va prezint si semnificatiile unor sufixe (pe care le vedeti des in anime... sau cel putin cei care se uita):
-kun: se foloseste la persoane inferioare ( in varsta sau in grad), sau intre prieteni/colegi.
-chan: se foloseste la persoane foarte apropiate si la copii.
-sama: persoane superioare, stil respectuos.
-sensei: profesori.
-senpai: persoane superioare(in grad sau varsta).

2. Pronumele demonstrative (acesta, acela, aici, acolo):
Se foloseste setul "ko-so-a-do" (prefixe)
KO: se foloseste pentru aria apropiata de vorbitor: aici, acesta.
SO: se foloseste pentru aria apropiata de ascultator : acolo (langa tine), acela (de langa tine).
A: aria departata si de ascultator si de vorbitor: acolo (departe de amandoi), acela...
DO: forma interogativa...
Sii avem:
I. Pentru obiecte/ persoane: kore, sore, are,(acesta, acela); dore (care dintre mai multe obiecte?), dochira (care dintre 2 obiecte?)
II. Pentru locuri: koko, soko, asoko, doko (aici, acolo, unde?).
III. Pentru directie: kochira, sochira, achira (pe aici, pe acolo); dochira( pe unde?)...

3. Alte Pronume interogative:
Nan/nani ( ce? ), dare ( cine? ).

4. Pronume nehotarate si negative: se formeaza prin "dare/ nani/doko" +
1. + ka : dare ka (cineva), nani ka (ceva), doko ka (undeva).
2. + domo : dare domo (oricine), nani domo (orice), doko domo (oriunde).
3. + mo (intotdeauna se foloseste verb la forma negativa): dare mo (nimeni), nani mo (nimic), doko mo (nicaieri)...
Din fericire, atat cu pronumele (yaaay)...

Ultimul lucru pe care v-il zic este "desu".
"Desu" este o forma de politete, care se traduce des ca verbul("a fi")...!!NU E VERB!!
Si inca ceva... cuvantul "mo" care se traduce ca "la fel/ si eu(/tu/el etc)"...inlocuieste cuvantul "wa"..
Ex: Watashi wa daigakusei desu.
Eu sunt student.
Watashi mo daigakusei desu.
Si eu sunt student.
ATAAAAT pentru lectia asta...