Dragoste la prima vedere?

II. Parca a fost ieri

Erau primele zile din luna septembrie iar frunzele verzi împreună cu păsările călătoare își pregăteau discursul de adio. Eu, mă pregăteam entuziasmata pentru începerea scolii . Era un nou început pentru mine pentru ca parintii mei s-au hotărât sa ma înscrie încă din clasa a V-a la un liceu de prestigiu din oraș. Ii puneam mamei multe întrebări despre cum va fi în noul an, ce este acela un liceu, care e diferența între vechea școală și actuala, de ce au ales un un liceu, de ce m-au despărțit de foștii mei colegi<ați înțeles voi ideea... eram un copil neastâmpărat dornic de cunoaștere >. Cu puțin timp înainte de prima zi de școală am mers cu mama la cumpărături <eram fascinata de cate lucruri noi va avea parte noua mea viata>. Eram îmbrăcată cu o rochiță roșie cu buline mari albe iar în picioare aveam balerini de culoare neagra cu o funda roșie imensa. Pe când ma pregăteam sa ies dintr-un magazin, l-am văzut pe "Făt-Frumos"... Nu râdeți, la ce v-ați fi așteptat la un copil de 11 ani, pardon aproape 12,asa părea el atunci în viziunea mea, îmi aduc aminte de parca era ieri. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi cu un maieu negru mulat și pe deasupra o cămașă roșie în carouri, deschisa la nasturi pentru ai lasă la iveala formele impecabile accentuate de maieu iar în picioare avea mocasini negri.. Acum veți spune ca parca era "Făt-Frumos" și trebuia sa fie îmbrăcat ca atare eventual sa fie calare și pe un cal alb, dar asta e realitatea văzută prin ochii unui copilaș de a V-a. Acea prima întâlnire parca a durat o veșnicie, eu îl priveam insistent iar el zâmbea drăguț la mine.Sigur ca nu ma privea el ca pe o potențială iubita și doar ca o fetita drăgălașa îmbrăcată cu o acadea ce îți venea sa o mananci, o fetita care începea sa devina puțin stranie după privirea fixa și intensa pe care o avea. Vreți sa știți de ce ma uitam asa la el ? Răspunsul e foarte simplu...ma fascinau ochii lui negri , genele lungi și dese,zâmbetul acela perfect <în acel moment ma gândeam ca dacă soarele îsi va întoarce razele către el să îi admire zâmbetul ne-ar fi orbi pe toti>. După ce mi-am stăpânit privirea indiscreta, el a avut mică o ezitare în a ma lua de obrăjori atunci când a văzut-o pe mama, dar când aceasta ia zâmbit el s-a aplecat spre mine și ma ciupit ușor de un obraz. În tot acest timp eu am rămas blocata cu privire în gol. După ce mi-am revenit, am continuat cumpărăturile iar pentru un moment am uitat tot ce se întâmplase. Dar ghiciți ce... Seara înainte de culcare mi-am amintit acel chip superb. Prin tot corpul m-a străbătut un fior la gândul acelei fracțiuni de secunda în care am descoperit senzații ce nu credeam ca există. Să fi fost chiar acel sentiment pe care oamenii îl exprima prin cuvântul IUBIRE? Să mă fi îndrăgostit la o vârstă asa de frageda de la prima vedere ? Sau sunt doar iluziile unui copilaș ce așteaptă și mai multa afecțiune din partea celor din jur?