THE WORLD BEHIND THE SHADOWS

Lost

Copacii intunecati se pierd din ce in ce mai repede in noaptea cetoasa . Soseaua este acum goala . Umbre negre traverseaza marginile drumului lasand in urma lor pete insangerate . Ma apropi pentru a putea privi mai bine . Da . Sange rosu se scurge in firicele subtiri din balta . Dar nu orice balta . O balta de foc luminata de becul felinarului inca aprins , singura calauza de pe strada pustie . Dar nu doar strada este pustie ... Ci si sufletul meu ... Ma simt goala . Goala pe dinauntru si frica imi curge prin vene in loc de sange . Dulcele sange ... O iau la goana fara sa ma gandesc de doua ori . Linistea de pretutindeni s-a transformat acum in soapte . Inteleg cuvintele ... Dar nu le pot distinge . Soaptele se intetesc in timp ce eu ma cufund in padurea intunecata , aparata de strajerii inalti , negri ca pana corbului . Un urlet sfasie toate soaptele facandu-le sa inceteze . Eu nu ma opresc . Continui sa fug departe , incercand sa scap de scartaitul asurzitor din urechi . Imi prind capul in maini si cad la pamant , rapusa . Scartaitul continua sa se auda , combinat cu soaptele si urletul . Acum insa inteleg ce spune : Iarna ... Iarna se apropie ... Iar tu vei fii furtuna din mijlocul el ...
Pamantul rece imi ingheta articulatiile si usor usor paralizez . Nu pot simti nimic . Nici frig nici durere ... Doar frica ... Urlu ingrozita atunci cand o mana rece imi atinge umarul . Inchid strans ochii , speriata , dorind ca el sa fie aici ... Sa ma salveze ... Dar nu este ... Sunt singura acum si asa voi ramane ... Continui sa tip in agonie , de data asta mai tare , mai puternic iar copacii se apleaca atingand pamantul la semnalul vocii mele . Mana de pe umarul meu a inceput sa ma stranga , infigandu-si unghiile in pielea mea . Simt o usturime groaznica atunci cand degetele imi patrund in piele , crastand-o . Sangele mi se scurge lipicios din rana . Este cald ... Atat de cald
... Aproape fierbinte ... Tipetele mele nu par sa fie auzite ... Sunt pe cont propriu ... Dintr-o data unghiile din umarul meu se retrag , iar urletul inceteaza . Se face liniste . Doar soaptele din ce in ce mai sonore ma conving ca nu am lesinat inca ... Ca sunt vie , desi imi doresc sa nu fiu ... Fara mine poate pana si el ar fi in siguranta ... Lacrimile isi opresc siroitul pe obrajii mei . Am pierdut prea mult sange , prea mul lichid , ca sa mai pot plange . Imi las capul in maini si cad ca o carpa pe pamantul rece . Si atunci le aud din nou : Iarna ... Iarna se apropie ... Iar tu vei fii furtuna din mijlocul el ...
Apoi bezna ...

************************************************************************************
Hey cititori ! M-am apucat de o noua carte ! Sper sa va placa ! Urmatoarele capitole vor fi mult mai lungi ! Stati linistiti ! Astept cu nerabdare parerile voastre deci nu uitati sa comentati si votati daca va place ce cititi ! Voi incerca sa postez cat mai des ! Ne vedem la urmatorul capitol !
Love , M