De multe ori, noi spunem despre unii oameni ca sunt misterioși , defapt diferiți , dar uneori ei chiar nu sunt așa cum zicem noi.
Ana o fata de vreo 13 ani , ce practica gimnastica de vreo 10 ani, se muta de curând in New York. Oamenii erau diferiți, fata de cei din Madrid, dar nu i-a luat mult timp pana sa se acomodeze cu oamenii si cu orașul . Nu mai avea mult timp si începea scoala . Părinții săi aveau o stare materială buna , dar mereu plecau de acasă cu treburi in alta țara , lăsând - o pe Ana cu servitoarele ce lucrau in uriașa casa . Ceasul suna tare parca ar fi vrut sa anunțe prima zi de scoala. Ana se scula speriata din minunatul ei vis spunând :
- O nu e prima zi de scoala, chiar uitasem de asta!
Se îmbracă repede , cu o bluza albă si o geaca neagră, pornind către scoala la care a fost înscrisa nu cu mult timp înainte .
Deodată , doamna profesoara Lora coordonatoarea acestui an școlar , o femeie slaba, înaltă si cu o fața fericita ce mereu ii motiva pe elevi , spunând :
- Copii , va urez sa aveți un an cu succes si sa puteți sa va împliniți tot ce v-ați propus!
- Multttttuuuuuumiiiiiiiimmmmm ! răspundem toți in cor
Nu după mult , pe ușa veche din lemn, intra un băiat , ce mie mi s-a părut misterios ( ciudat) , dar ce sa vezi profesoara il așeza lângă mine.
- Offf, de ce trebuie eu sa fiu cea care trebuie sa il suport!! spun asta in gândul meu tulburat
- Dar pana la urma cred ca o sa ma acomodez cu el , poate chiar o sa devenim prieteni ! gândesc eu
